de Cristina Zamfir | aug. 24, 2017 | Anxietate, depresie, dependență
Despre codependenta si modul in care ea se manifesta, despre punctul in care dragostea si grija fata de cei de langa noi ajung o obsesie, despre tendinta de a ne sufoca in propriile ingrijorari pentru binele celorlalti am vorbit in articolul CODEPENDENTA! CAND DRAGOSTEA SI GRIJA FATA DE CELALALT AJUNG O OBSESIE !?!.
Acum este timpul sa vedem si cum ne putem detasa de aceste trairi, evitand sa intram intr-o relatie toxica. Ce facem daca dependenta de alcool sau de droguri a unei persoane dragi din viata noastra ne afecteaza intr-un mod atat de dramatic incat nu mai avem grija de noi insine? Ajungem sa traim pentru a salva, uitand sa ne salvam pe noi? Suntem atat de determinati sa ajutam incat ajungem sa facem mai mult rau decat bine si noua, dar si celorlalti? Exista solutii pentru a iesi din aceasta situatie, fie singuri, fie insotiti de un psihoterapeut! Iata cateva sugestii care v-ar putea ajuta:
Pasul 1: Incetati sa mai fiti o victima!
Sa spunem ceea ce nu vrem in realitate sa spunem, sa facem servicii pentru cineva care este capabil sa se ajute si singur, sa raspundem la nevoile celuilalt fara ca acest sprijin sa ne fie solicitat, sa modificam un „Nu” categoric, intr-un „Da” garantat, toate acestea par sa ne puna intr-o aparenta ipostaza de salvator. Desi e greu de crezut, pentru unii aceasta este singura cale de a se evidentia, de a fi vazuti, apreciati, ba chiar iubiti. Insa, tocmai aceasta maniera, pe care o considera inofensiva, ii determina sa uite de propria persoana.
Salvatorii ajung la un moment dat chiar ei insisi nemultumiti de viata pe care o traiesc. Sunt din ce in ce mai tristi, mai nefericiti fara sa isi dea seama neaparat de ce.
In profesia mea am ocazia sa-i intreb deseori pe oameni “Pe tine ce te face fericit?” si de multe ori raspunsul este “Nu stiu”. Acest –nu stiu- apare din cauza ca nu ne simtim demni de a fi iubiti ? Din cauza ca vrem sa devenim indispensabili pentru cei de langa noi? Sau pentru ca nu suntem multimiti de ceea ce am ajuns sa fim? Interesant este ca atunci cand suntem nemultumiti de noi, suntem nemultumiti si de cei apropiati. A pune propria fericire pe umerii celui de alaturi este o capcana des intalnita.
Pasul 2: Eliberati-va de control
Persoanele codependente au reputatia de a fi dominatoare, din pozitia lor de salvatori. Fie ca ii urmaresc pe ceilalti, le dau lectii, ii critica, plang pentru ei, suspina, tipa, fie ca folosesc orice mijloc pentru a-i determina pe ceilalalti sa faca ceea ce vor. A fi salvator aduce superioritate (eu stiu mai bine), putere (fa cum spun eu), mai ales atunci cand ne masuram fortele, de exemplu, cu o persoana nacisica. Foarte usor trec de la persecutie la victimizare, isi folosesc toate armele din dotare pentru a manipula, deseori in mod inconstient. Fie fac scene teribile, fie sunt pasiv-agresivi. Impun o distanta, o raceala, o respingere. Ii sperie, ii fac gelosi, le reamintesc indatoririle, pun intrebari, fac aluzii. Invata sa traga mereu aceleasi sfori care functioneaza – trec de la mila la culpabilitate.
Controlul este insa o iluzie. Nu putem controla alcoolismul celuilalt, nici alte dependente sau obsesii. Nu putem controla emotiile, alegerile, trairile sau comportamentele celor din jur. Si inca o veste proasta pentru multi : NU II PUTEM SCHIMBA PE CEILALTI. Putem doar sa ne schimbam pe noi. Insa nu suntem obligati sa ne supunem abuzului.
Pasul 3: Nu va mai lasati influentati
Majoritatea persoanelor codependente “reactioneaza” la tot ceea ce considera ei ca e rau in jurul lor, dar si la tot ce nu functioneaza ca la carte. Reactioneaza la furie, la vinovatie, la rusine, la dispretul de sine, la incertitudine, la suferinta, la atitudinea dominatoare a celuilalt, la depresie, la disperare. Reactioneaza la orice inceput de criza. Reactia e brusca si neregizata. Isi pierd controlul, si paradoxal, ceilalti ajung sa il detina. O persoana codependenta nu mai actioneaza in interes propriu, ci initiaza demersuri doar spre ajutorul celuilalt. De multe ori traieste frustrarea a ceea ce s-a intamplat sau a ceea ce s-ar putea intampla intr-un context negativ.
- Puteti renunta la modul de a gandi sau de a simti doar in favoarea unei alte persoane, punandu-se pe e pe primul plan
- Nu trebuie sa se simta prost daca cei din jurul lui au comportamente neadecvate, sa se simta responsabil pentru ei cand sunt agresivi, vulgari, nemultumiti sau iritati.
- Respingerea din partea celorlalți nu este o consecinta a lipsei lor de valoare si este de dorit sa nu o ia personal. Daca sunt desconsiderati nu inseamna că nu sunt oameni valorosi.
Pasul 4: Traiti-va viata!
Acum nu este despre altii. Acum este despre mine! Da, in fiecare zi, sunt responsabil de mine insami, de emotiile pe care le simt, de ceea ce fac, de ceea ce gandesc. Eu sunt cel care da atentie propriei mele stari de bine, atat fizica cat si psihica. Cum vi se par aceste afirmatii? Sunt si ale voastre, de zi cu zi?
Modul in care ne traim viata este o alegere. A ne lua o zi de concediu atunci cand simtim, a face exercitii fizice, a iesi cu prietenii, a merge la un masaj sunt modalitati prin care ne putem lua viata in propriile maini. Ne gestionam momentele de bucurie dupa bunul plac. Este simplu! Noi singuri ne putem oferi acele momente frumoase de care avem nevoie, si cand avem nevoie. Totul porneste de la noi. Suntem la un gand distanta intre a vrea sau a refuza sa fim fericiti!
A ne indragosti de propria persoana este, pana la urma, un act de iubire. Putem renunta sa ne comparam cu ceilalti, putem sa tinem cont de propriile nevoi, putem sa nu ne mai amintim evenimente dureroase. Ne putem gandi ca am facut maximum posibil in circumstantele respective.
A ne accepta asa cum sunem este un act de curaj! Asta nu inseamna sa ne resemnam, ci sa ne acordam atentia de care avem nevoie. Cand noi suntem fericiti, exact acelasi sentiment il oferim si celor pe care ii iubim!
Pasul 5: Fixati-va propriile obiective
Fara obiective, viata pare o ambarcatiune frumoasa si puternica, dar fara carma. E usor sa ajunga in deriva, fara provocari, fara puncte de atins. Insa, a ne stabili scopuri in viata, o directie de urmat, o destinatie la care sa ajungem, ne da siguranta ca detinem controlul. Fixarea de obiective inseamna sa ne condimentam viata cu entuziasm, suspans si cu incantarea reusitei. Obiectivele puse pe hartie declanseaza, ca prin magie, o forta psihologica, afectiva si spirituala imensa. Veti vedea ca lucrurile se produc la momentul potrivit!
In articolul TRANSFORMA VISELE IN REALITATE PRIN INTERMEDIUL OBIECTIVELOR puteti sa cititi cateva sfaturi pentru a stabili obiective cat mai pertinente, dar si modul in care le puteti pune mai bine in practica.
Pasul 6: Detasati-va! Priviti situatia la rece si gasiti solutii eficiente
Efectul codependentei nu trece foarte usor. Nu e ca atunci cand vrem sa ne dezbracam de o haina veche si foarte grea. O asezam pe spatarul unui scaun si gata! E nevoie de multa rabdare, dar si de vointa. Ar fi de dorit sa ne indepartam de radacina unei obsesii care, desi initial nu este a noastra, macina si ne macina. Problemele persoanelor dragi ajung atat de mult sa ne afecteze incat pierdem contactul cu noi, drama lor devine si drama noastra, iar indemnul de a-i ajuta se transforma intr-un mod de a trai. Intr-o obsesie. Un scop suprem. Incepem sa traim doar cu gandul ca suntem unicii lor salvatori. De fapt, incepem sa ne autodistrugem! Incet si sigur. Detasarea, in acest caz, este un prim pas spre vindecare!
- A ne detasa presupune sa intelegem ca fiecare om este responsabil de el insusi. Nu putem schimba persoana de langa noi, la fel de bine cum nu putem nici sa-i rezolvam problemele, la infinit. Uneori este de dorit sa ne distantam cat putem de drama si sa ne concentram si pe problemele noastre. Sa ne amintim cine suntem cu adevarat si ce prioritati avem.
- Sa fim detasati inseamna sa traim clipa, aici si acum. Lucrurile vin si trec! Poate parea crud, insa uneori este sanatos pentru propria persoana sa ne punem pe primul plan.
- Sa ne detasam nu inseamna ca vom intoarce spatele celor care conteaza in viata noastra. Sa ne detasam inseamna sa le dam incredere ca si ei pot lua decizii bune, ca pot iesi din criza, ca se pot ingriji, ca pot avea control asupra situatiei in care se afla. Sa ne detasam, inseamna, in anumite momente din viata noastra, sa ajutam! A da in gura unui copil care poate manca singur la un moment dat devine nociv pentru el, impiedicandu-i cresterea si maturizarea.
- Sa fim detasati presupune sa nu ne mai gandim obsesiv la ce face cel de langa noi, cum va supravietui in tandem cu viciul, cum va respira fara noi? Putem sa incetam sa ne mai ingrijoram in fiecare moment.
Asadar…
Codependenta poate fi depasita cu mai mult respect de sine, dar si cu intelepciunea ca nu putem fi salvatorii lumii, ca nu putem sa luam pe umerii nostri defectele, viciile, dramele si neajunsurile tuturor celor pe care ii cunoastem.
Acesti pasi de multe ori sunt greu de indeplinit de unul singur, fara sprijinul cuiva. Daca simtiti ca este momentul pentru o schimbare, puteti oricand apela la ajutor de specialitate, respectiv la sprijinul unui psihoterapeut.
Uneori detasarea poate fi mai eficienta decat o implicare bolnavicioasa. Un NU hotarat, in locul unui DA inconjurat de compromisuri, poate aduce, pentru ambele parti, mai mult bine decat ne putem imagina. Nu este cazul sa toleram minusurile din viata noastra, nu trebuie sa fim martiri in mod gratuit si inutil, nu are sens sa ne hranim cu drama celor din jurul nostru, cand nici macar ei nu isi doresc asta. Ajutorul trebuie sa-l acordam cu intelepciune, acolo unde este cazul si doar cand este cazul! Doar asa putem sa ramanem eficienti si sa fim de folos, avand respect, mai intai, pentru propria persoana!
de Cristina Zamfir | aug. 6, 2017 | Copil, adolescent, parenting
Buna,
Eu sunt Sebi si sunt… ADOLESCENT. Frumoasa perioada…
M-am gandit sa vorbesc. In numele adolescentilor am un mesaj pentru toti parintii. Vreau sa stiti ce vrem, sau de ce avem nevoie.
In primul rand, Mama, Tata, intimitatea noastra e foarte importanta!
Da, stiu, veți spune ca nu e tocmai ok sa traversăm perioada aceasta delicata singuri. Corect. Nici noi nu vrem, dar fiti mai delicati.
Nu ne stoarceti de secrete. Promitem ca o sa va povestim totul, cand simtim ca suntem pregatiti. Cum se spune… “toate la timpul lor”.
Nu ne sufocați cu sfaturi!
Nu de plictisiti cu exemple, nu va irosiți cuvintele cu intamplari din tineretea voastra cand se terminau toate cu bine si nu existau greseli. Nu ne mai tratati ca pe niste copii de 5 ani. Si mai ales evitati comparatiile !
Acum visam cel mai mult, acum ne facem planurile cele mai mari, acum credem ca viata este o rampa de lansat intamplari fericite. Ghidati-ne cu diplomatie. Nu ne taiati aripile, acum suntem mai curajosi ca niciodata, vrem sa credem ca vom reusi. In final, asa va fi!
Nu uitati, suntem irascibili. Corpul nostru trece prin schimbari.
Ne dezvoltam repede, hormonii ne joaca feste, vocea ni se modifica, fata ni se umple de cosuri. Suntem agitati, nervosi, nu ne gasim locul, toata lumea e cu Susul în Jos. Nu-i suficient ce ni se intampla ca sa va cerem o pauza de… intelegere?
Vrem sa ne acordati timp pentru aceste schimbari. Acum avem nevoie de sprijin si intelegere.. nu de si mai mult stres.
Aveti incredere in noi !
Dragilor, nu ne mai cocolositi. Nu ne mai intrebati din 5 in 5 minute: ce avem, de ce nu vorbim, de ce ne rastim!?! Sunt si momente in care vrem sa ne deschidem, sa cerem o parere. Sper ca atunci sa fiti disponibili!
Nu ne judecati prea tare daca avem toane, daca suntem impulsivi, daca suntem nesiguri, daca dam cu stangul in dreptul. Apropo, e cineva perfect?
Nu vrem sa va suparam, dar daca nu spunem prea multe, sau parem tristi, o sa trecem peste in cele din urma.
Acceptam pareri, dar lasati-ne pe noi sa decidem! Spuneti-ne ce este bine si rau si vom alege calea buna.
Nu e cazul sa ne judecati, fiti prietenii nostri!
Nu va mirati ca ne culcam la ore tarzii. Nu va scandalizati ca ne imbracam mai ciudat, ca mancam fast-food, sau ca trecem de la agonie la extaz, suntem in cautarea unei noi identitati, sunt convins ca asa a fost si pentru voi.
Nu fiti dezamagiti de noi, nu ne umiliti cand nu facem toate lucrurile de toate de nota 10.
Vrem sa invatam din greseli. Din propriile greseli. O lista din manual cu ce e bine si ce nu, este relativ buna, dar nu si suficienta!
Nu reactionam prea bine cand ne certati! Vrem sa ne iubiti!
Imbratisarile au un efect magic. Totusi, nu exagarati cu ele! Sunt si momente cand vrem sa fim lasati in pace!
Ne plac mult cuvintele care alinta, care incurajeaza si vindeca. Un “sunt alaturi de tine” poate muta și munții din loc, chiar si in cazul nostru.
Aratati-ne increderea voastra. Cand auzim “nu-i nimic, o vom lua de la capat, vom reusi”, sau “sunt mandru de tine” sa stiti ca prindem aripi. Si nu exageram!
Tonul va face întotdeauna diferența. O vorba calda ne ajuta.
In concluzie tot ce ne dorim acum este sa experimentam, cum spuneam, suntem curiosi. Invatam gresind. Regula noastra e sa fiti alaturi de noi, dar nu exagerati. Ghidati-ne, dar nu ne fortati sa luam decizii. Va vrem alaturi, sa fim prieteni.
De asta avem nevoie! E tot ce am descoperit pana acum.
In final, draga Mama, draga Tata, va iubim nespus de mult!
Sebi
Photo by Austin Neill on Unsplash
de Cristina Zamfir | iul. 26, 2017 | Cuplu, familie, relație
Despre dragoste se poate vorbi in mii de feluri si in tot la fel de multe incercari putem sa definim conceptul de relatie perfecta. Insa, cu adevarat greu este sa vorbim despre o reteta garantata a fericirii in doi. De ce? Pentru ca ea nu se se vinde si nici nu se cumpara vreodata. Ea se traieste, se reconstruieste, se simte si se impleteste din intelepciune, respect, incredere, dar si cu ajutorul unui dialog fara bariere.
Dar pana aici drumul in doi este lung, ba chiar anevoios. Unii nu ajung niciodata la destinatia unei relatii fericite. Si stiti de ce? Pentru ca, de multe ori, singuri isi pun picaturi de otrava in ganduri si in replici. E ca si cum ar putea sa traiasca frumos si simplu, dar prefera sa se complice, ar putea sa se iubeasca, dar aleg sa sufere in tacere.
Dintr-o doza de egoism de care sunt mai mult sau mai putin constienti, Romeo si Julieta pornesc la drum cu gandul ca sunt facuti unul pentru celalalt si ca vor construi, impreuna, sentimentul la care ravnesc cel mai mult. Fericirea. Se imbratiseaza, isi soptesc cele mai frumoase cuvinte, rad si cred, pe buna dreptate, ca sunt centrum mundi. La inceput totul pare sa mearga snur, dupa regulile unui scenariu romantic, bine pus la punct, pana cand, in unele cazuri, si doar in unele cazuri, totul se schimba radical. Cei doi ajung sa se priveasca ca si cum unul ar fi proprietatea celuilalt, nu omul pe care ar trebui sa-l asculte, sa-l inteleaga si sa-l iubeasca exact asa cum e. Si exact asa cum l-a privit la Inceput.
Dar ce-i face mai exact sa se indeparteze ? Cum si unde gresesc? Haideti sa luam in discutie cateva situatii! O luam cu inceputul!
Greseala Nr. 1 (Si cea mai des intalnita): Cand dam vina unul pe celalalt pentru propriile emotii… negative
Concret: Sa ne imaginam ca am avut o zi foarte grea la munca. Avem nervii la pamant si credem ca odata ajunsi acasa ne vom recastiga echilibrul. In bratele partenerului toata supararea noastra ar trebui sa dispara ca prin minune. Intram in casa, iar persoana iubita, care vorbeste la telefon, ne imbratiseaza, dar pare destul de prinsa in discutie. Aproape ca nu ne observa. Aflam rapid ca va pleca in oras, cu colegii de munca. Bun…
Brusc ne enervam si incepem sa aruncam cu reprosuri in stanga si in dreapta. Cuvintele taioase parca ne vin pe banda rulanta. Suntem o avalansa de replici inveninate. Ca nu-i pasa de noi, ca este doar o rautate pura la mijloc, ca nu ne sustine in niciun fel. Fara sa-i spunem clar ce gandim, am fi vrut sa anuleze iesirea in oras si sa ne acorde toata atentia dupa care tanjim.
Ce este toxic in acest scenariu? In primul rand, sa dam vina pe partener pentru propriile nostre emotii este, nimic altceva, decat un act de egoism, un exemplu de gestionare defectuoasa a propriilor limite. Sa gasim un tap ispasitor pentru tot ce ni se intampla rau in viata pare la indemana, dar este pagubos, tot pentru noi.
Atunci cand cream un precedent in faptul ca partenerul e mereu vinovat pentru trairile noastre si invers, dezvoltam ceea ce se cheama o relatie de codependenta. Adica fiecare e responsabil de modul in care celalalt se simte.
Cum iesim din criza? Prin asumarea propriilor emotii si prin responsablitatea fata de ceea ce ni se intampla. Nimic nu se face cu forta, asa cum pe nimeni nu putem obliga sa ne inteleaga sau se ne ajute. Se spune ca in viata cu ce mana dai, cu aia primesti. Trebuie sa oferi, inainte a pretinde ceva.
Greseala Nr. 2 Cand tinem scorul in relatie
Concret : Se intampla sa tinem scorul in relatie atunci cand, permanent, caram dupa noi, o condica virtuala. Aici notam, cu grija, toate greselile partenerului de viata, de la Facerea Lumii si pana in prezent : Ce mesaje a trimis, cui, si de ce, pe cine a iubit inainte, cui i-a zambit, in treacat, la cine sa gandeste acum etc. Trecem totul in condica, dar nu deageaba, ci pentru razbunare. Cutitul trebuie rasucit in rana, ori de cate ori se poate, asa ca sa simta…
Ce este toxic in acest scenariu? Pai e simplu, razbunarea nu e deloc arma inteligentilor, asa ca, daca iti imaginezi ca reprosurile te vor face sa te simti mai bine, sau chiar satisfacut, te inseli amarnic. Vei face mai mult rau decat bine. Presiunea aceasta continua il va indeparta pe partener si, cu putin ghinion, il va pune chiar pe fuga.
Cum iesim din criza? Daca decidem sa trecem peste cele intamplate, mergem mai departe, nu rascolim detaliile toxice, din arhiva. Lasam, cum zicea Ion Creanga, cele bune sa se adune, cele rele sa se spele.
Greseala Nr. 3 Cand intindem capcane celuilalt, doar-doar il prindem cu mata in sac
Concret : Sa spunem ca ne-a deranjat teribil o situatie, sau un gest facut de partenerul nostru. Firesc ar fi sa-i vorbim deschis despre ce anume ne-a deranjat, fara ocolisuri, cuvinte incifrate sau apropo-uri. Nu este cazul sa batem saua sa priceapa iapa, si totusi o facem. Mai mult decat atat, apropo-urile au si un ton sarcastic, doar-doar o sa deranjam si o sa scoatem ce vrem de la celalalt.
Ce este toxic in acest scenariu? In primul rand, lipseste in totalitate comunicarea deschisa. Accesam apropourile pentru ca asa, teoretic, ne este mai usor sa ne exprimam furia fara teama de a fi judecati.
Cum iesim din criza? Nimic mai simplu. Vorbim deschis, fara cortina despre tot ce ne nemultumeste. Ocolisurile ne complica existenta si in viata de zi cu zi, dar si in relatie.
Greseala Nr. 4 Cumparam daruri ca sa uitam de conflicte
Concret: Avem o cearta in familie, ne simtim vinovati pentru ce am facut, vrem sa ne impacam jumatatea? Poate am fost infideli sau a spus vorbe usturatoare? Decidem atunci sa cumparam un cadou, fie o bijuterie, fie o calatorie in destinatii de poveste care sa ne scoata basma curata.
Ce este toxic in acest scenariu? Efectul este de scurta durata, bucuria adusa de surpriza cadoului se consuma in cateva minute, dar dezamagirea certurilor anterioare si problemele nerezolvate raman exact la fel. Cu prima ocazie, neitelegerile se vor relua. Intr-un fel sau altul, unul dintre parteneri se va astepta sa fie amagit cu daruri la fiecare problema, aparuta, iar celalalt ca fiecare greseala poate fi rascumparata cu ceva scump.
Care este solutia ? Problemele trebuie urgent discutate, nu ascunse, analizate si rezolvate la cald, fara premii de consolare. CHEIA STA IN CUVANT!
Am descris patru scenarii in care povestile de dragoste se pot transforma in relatii toxice. Pot fi si altele, insa cert este faptul ca armonia se poate strica la fel de repede pe cat am creat-o daca inlocuim dialogul liber cu presupunerile, abordarea directa si analiza conflicului cu apropo-urile si razbunarea.
Iubirea inseamna libertate, nu limitare si supunere, iubirea inseamna sa fii tu insuti in cea mai frumoasa forma pe care nici nu o banuiai ca o ai. Daca ar fi altfel, ar mai fi iubire?!?
