Traversăm o perioadă neaşteptată. Şcolile s-au închis, petrecem majoritatea timpului în familie, viaţa profesională a multora dintre noi este bulversată, iar distanţarea socială ne afectează. Toate acestea generează în noi trăiri copleşitoare: neajutorare, îngrijorare, frică, furie şi tristeţe. În plus, zilele acestea, sursele de relaxare precum sportul în spaţii dedicate şi în aer liber, plimbările în parc, ieşirile cu prietenii la restaurante, cafenele sau concerte sunt limitate sau restricţionate.
Îngrijorări legate de reducerea veniturilor, posibila îmbolnăvire a celor apropiaţi, gestionarea relaţiilor din interiorul familiei şi punerea în pericol a propriei vieţi ne fac să ne simţim stresaţi, tensionaţi, poate chiar disperaţi.
Virusul, o primejdie invizibilă, ne ameninţă viaţa în mod direct, având în vedere pericolul infectării dar şi indirect, luând în calcul impactul economic generat de situaţia actuală. În plus această ameninţare nu poate fi cuantificată, variabile necunoscute încă, imprevizibil de anticipat şi gestionat, apărând zilnic. Pe acest fond, tensiunea psihică este din ce în ce mai mare, pentru unele persoane devenind de necontrolat.
Reacţiile la situaţia de criza pot diferi de la persoană la persoană.
Până la urmă vorbim de un eveniment traumatic, căruia suntem forţaţi să îi facem faţă, psihicul fiind pus la grea încercare. Reactiile sunt diferite, în funcţie de personalitate, de propria istorie de viaţă, de capacitatea de rezilienţă a fiecăruia dintre noi. Mecanismele psihice de apărare intră în funcţiune cu repeziciune, în mod automat, inconştient.
Unii dintre noi neagă ceea ce se intampla: este doar un zvon, de fapt nu este nici un virus, suntem manipulaţi. Alţii se refugiază, plasând răspunderea în afară: ce-o fi o fi, cum îmi e scris, să ne rugăm la Dumnezeu şi el va avea grijă de noi. Omnipotenta: mie nu mi se va întâmpla nimic, am imunitate 100% este şi ea o reacţie. Astfel de oameni nu se protejează pentru că nu pot oricum evita inevitabilul. În consecinţa, riscul mare este că, de cele mai multe ori, aceste persoane nu îşi iau măsuri de protecţie şi de prevenţie, expunându-se. Ei deven un pericol atât pentru cei din jur, cât şi pentru ei înşişi.
Câţiva îşi concentrează întreaga energie explorând cum a apărut situaţia, cine e culpabil şi cum să îl pedepsim. Vinovatul este căutat în exterior şi furia este canalizată în acea direcţie. Deseori acte agresive apar în acest context, rebeliunea luând forma violenţei între persoane şi/sau împotriva autorităţii.
Cei care, în faţa unui pericol, folosesc raţiunea pot căuta algoritmi. Ei cercetează istoria umanitatii, încearcând să înţeleagă trecutul pentru a prevedea viitorul. Unele persoane, cu specializări medicale, găsesc înţelesuri şi soluţii în domeniul lor de competenţă. Totul devine astfel mai abordabil, mai uşor de suportat, mai controlabil.
Anxietatea
Anxietatea devine din ce în ce mai intensă datorita faptul că trăim evenimente ce ne scapă de sub control. Mulţi oameni se refugiază în scenarii dramatice, amplificându-şi propriile frici. Trăirile devin copleşitoare. Neliniştea şi iritabilitatea se intensifică. Pericolul e văzut la fiecare colţ, moartea fiind omniprezentă.
Atacurile de panică se înmulţesc, iar simptome somatice dintre cele mai diverse îşi fac apariţia. Tremuratul, transpiratia excesiva, bataile puternice ale inimii sunt insotite de gandul ca nu mai putem face fata fizic situatiei si vom intra în colaps.
Întreg corpul reacţionează mobilizându-se în faţa pericolului. Intră astfel într-o stare de “luptă sau fugi”. De la o gheară în piept la probleme de respiraţie sau de digestie, manifestările fizice ne pot lua prin surprindere.
În acest context primele semne ale unei răceli pot fi supradimensionate, interpretate ca generate de virus, inducând stări de disperare. Devine dificilă calmarea, stabilizarea, echilibrarea, găsirea unui spaţiu de siguranţă.
În mod paradoxal, toate aceste trăiri ne scad imunitatea şi ne fac mai vulnerabili în faţa virusului.
Depresia
Persoanele care consideră că nu sunt capabile, că cei din jur nu le sunt alături şi că viaţa nu le rezervă nimic bun, se vor cufunda şi mai profund în stări de tristeţe şi neputinţă, chiar depresie. Încetinirea activitatii zilnice sau chiar paralizia îi poate cuprinde, apărând un dezinteres şi o stare de letargie. Lipsa poftei de mâncare sau mancatul peste masura, descurajarea, oboseala, insomnia, crizele de plâns, problemele de concentrare sunt întalnite tot mai des. Culpabilizarea excesivă poate fi însoţită de gânduri recurente despre moarte şi chiar suicid. În acest caz, critic, este de dorit să apelăm la ajutorul unui specialist.
Obsesii şi compulsii
Sunt afectate în special persoanele mai îngrijoarate, ce văd pericole la tot pasul, dar şi perfecţioniştii. Gândurile repetitive legate de sănătate şi bani pot să ne distragă de la preocupările zilnice şi de la buna dispoziţie.
Persoanele cu trăsături obesiv compulsive, care în mod uzual se spălau deseori pe mâini, evitau contactul cu bacteriile şi viruşii, sunt foarte afectate zilele acestea. Tensiunea creşte, frica se amplifică, ritualurile repetitive, ca formă prin care aceasta se descarcă, înmultintu-se.
Dependenţele
Cei care de obicei dau la o parte tensiunea, fugind din lumea reală, se vor afunda în dependenţe. Mulţi dintre ei încep să mănânce compulsiv, ca şi cum hrana i-ar ajuta în mod inconştient să supravieţuiască în aceste zile în care ameninţarea morţii este dacă nu la uşă, cu siguranţă pe ecranele televizoarelor.
Abuzul de alcool sau alte substanţe interzise, cufundarea în pariuri, îi fac pe cei dependenti sa îsi distraga atenţia. Refugiul în jocuri pe calculator sau în vizionarea unor seriale vor fi şi ele folosite ca o “evadare” in timp ce persoanele codependente vor simţi nevoia sa se apropie de cei din jur. Şi pulsiunea sexuală este exacerbată, tot ca semn de vitalitate, ce poate contracara pericolul perceput ca iminent.
Surse care generează emoţii amplificate şi stări neplăcute
Anxietatea şi tensiunea psihică sunt viruşi ce se răspândesc cu repeziciune, fiind chiar mai contagioşi decât coronavirusul.
Programele de ştiri şi articolele online pot amplifica unele reacţii şi simptome. Imagini impresionante, uneori catastrofice, cu oameni bolnavi şi aparţinători ai acestora, intervenţii medicale, persoane aflate în izolare care îşi gestionează cu dificultate trăirile ne pot impacta peste măsură. Sunt atinse puncte sensibile, traumatice din propria noastră existenta: teama de abandon, de singurătate, frica de moarte, pierderea, anxietatea de separare. Percepem şi simţim cea ce vedem, toate acestea devenind realitatea noastră.
Cel mai bun exemplu a fost reacţia la poze cu rafturile goale ale magazinelor. Ele au creat panică, ambuscade în spaţiile comerciale. Oamenii au făcut uneori stocuri exagerate de produse. Evident experienţa perioadei comuniste şi lipsurile resimţite atunci au contribuit la aceste comportamente.
Furia, critica, opinii aspre asupra celor din jur pot fi şi ele amplificate prin mijloacele mass media. Percepem şi trăim emoţii puternice ce se întâmplă să le eliberăm poate în propriul cămin în mod violent sau în mediul online făcând comentarii rautacioase, critice.
Discuţii cu persoane anxioase pot genera o amplificare, de ambele părţi, a stării de ingrijorare şi de panică. A vedea partea goală a paharului duce la stres şi chiar destabilizare. De exemplu, zilele acestea, cazurile foarte rare în care persoane ce nu au comorbiditati fac o formă severă a bolii şi chiar decedează, sunt scoase uneori în evidenţă în detrimentul procentului covârşitor al celor care au o vârstă înaintată şi suferă de diabet, hipertensiune arterială sau alte boli.
Relatiile de cuplu si cele de familie sufera si ele modificari. Poate devenim mai apropiaţi faţă de partener, cautându-i proximitatea, ne distanţăm gestionându-ne propriile trairi sau ne revărsam furia pe acesta. Fiecare are propriul mod de a îşi conţine fricile, furia, tristeţea.
Cu toate acestea…
Vestea bună este că există speranţă, reechilibrare, chiar găsirea unor noi sensuri şi resurse nebănuite. Toate acestea ţin însă de capacitatea noastră de rezilienţă. A privi imaginea în perspectivă, a ne gândi că aşa cum au venit, aceste evenimente vor trece, sunt metode imediate de a ne simţi mai bine. În articolul următor vă voi vorbi despre cum putem face faţa mai uşor acestor stări.
Photo by Kristina Tripkovic on Unsplash
