Testimoniale

Eleonora:

Terapia pentru mine!

Un proces provocator, dureros, cu descoperiri incredibile și cu multe lacrimi. Cu fiecare nouă ședință m-am descoperit pe mine ca om, mult mai mult decât opiniile celor din jur.

Este minunat sa poți discuta fără să fii judecat, apreciat sau nu, să fi lăsat să vezi tu singur de la o ședință la alta atât evoluția cât și regresia.

Mulțumesc Cristina pentru profesionalismul tău, acum simt ca îmi creez un nou drum!

M.:

Azi, după aproape doi ani, simt că viața mea s-a aliniat, s-a ,,iluminat”. Sunt însărcinată, mi-am regăsit sensul, chiar și parțial, în profesia pe care mi-am ales-o, nu îmi mai este teamă să rămân singură sau să vorbesc cu mine, dorm mai bine, sunt mai odihnită. Mi-am schimbat rutina într-un fel greu de imaginat cu ceva ani în urmă (de exemplu, lenevesc fără să mă mai simt foarte vinovată, merg la film chiar și în timpul săptămânii, mesageria mea e mai liberă etc.) Îmi iert mai ușor greșelile, am identificat niște tipare inconștiente în care mă afund, pe care mi le explic acum și pe care sper să le depășesc, în timp.

Reușesc să ofer alternative optimiste, măcar verbal, în privința viitorului, ceea ce îl face pe soțul meu să declare că am găsit un psiholog bun. Deseori, de altfel, a fost cel care mi-a oferit o imagine a schimbărilor prin care treceam, dar pe care eu nu le percepeam, și mă amuza spunându-mi: ,,Asta ți-a spus psihologul să spui/să faci!” Ceea ce nu era cazul, dar aveam confirmarea că, într-un fel, experiența din cabinet se vărsa în viață, fără să fiu nevoită să aplic rețete învățate pe de rost. […] Din fericire, străbătând acest drum, eu am avut parte și de un ghid priceput, căruia îi mulțumesc. (întreg articolul îl puteți citi aici).

A.:

Discuțiile avute m-au ajutat să nu îmi mai fie frică: frica de a fi singura, frica de a lua decizii pentru viața mea, frica de a schimba lucrurile deși modul în care evenimentele de zi cu zi curgeau nu îmi aduceau nici mulțumire și nici fericire, frica de a vedea cum sunt eu și ce îmi doresc de fapt. Am vorbit, am plâns, am râs, am răspuns cu voce tare la întrebări pe care le simțeam sensibile, dar pe care din frică le ignoram, și am reușit, pe cât posibil, să mă împac cu mine și să mă iert pentru deciziile proaste pe care le-am luat. Cristina, m-a ascultat și a știut când să intervină în discuție astfel încât să mă facă să îmi verbalizez temerile și să îmi găsesc singură răspunsurile care să mă facă să mă simt confortabilă cu viața mea.

A.:

Pentru mine terapia a reprezentat un dialog cu un om care îți oferă un spațiu ferit de judecată și care te ajută să te descoperi. Prin povestea ta.

Am învățat să îmi analizez povestea, să descopăr paternuri și modul în care le repet. Dar mai ales, ca trebuie să trăiesc toate emoțiile și sa le scot din cutia pozitiv/negativ.

T.:

În urmă cu un an şi jumătate am intrat în cabinetul Cristinei cu prea puţină energie să continui o luptă necesară. Simţeam că merg pe un teren minat şi aveam nevoie de un camarad care să mă însoţească până la linia de finish. Am 27 de ani şi în urmă cu doi ani am fost diagnosticată cu cancer, am făcut transplant, am luptat, perioada de tratament a trecut, corpul meu şi-a revenit în cea mai mare parte. Dar psihicul şi emoţionalul sunt ca un puzzle înşirat pe podea. Ȋn fiecare săptămână eu şi Cristina adunăm piesele, le privim şi le regăsim locul. Ȋn cabinetul Cristinei găsesc linişte şi înţelegere, dar şi limite şi critici productive. După mult timp în care am purtat măşti, îmi doresc să mă debarasez de ele, dar s-au lipit atât de bine încât nu îmi mai simt faţa. Zâmbetul permanent, imaginea omului puternic ,a  celui care poate face orice, grija pentru ceea ce simt ceilalţi, să fiu pe placul tuturor, să am un partener, să am un copil, să arăt bine(chiar şi când părul şi sprâncenele nu mai erau, iar corpul meul ajunsese la minim), să fiu optimistă, să fiu de nota 10, să nu mă gândesc la moarte; toate astea mă oboseau şi tot ce îmi doream era un colţ în care să fiu eu. Cristina a avut şi încă are(slavă Domnului) răbdare să ies la suprafaţă aşa vulnerabilă cum sunt, uneori neputincioasă, obosită, pesimistă sau furioasă, mânioasă şi răzbunătoare. Astfel  pot să îmi înţeleg durerea, să o accept şi să nu mă mai sperii de partea mea întunecată. Terapia este o călătorie cu suişuri şi coborâşuri, cu momente extraordinare, când descoperi lucruri noi despre tine şi începi să te apreciezi, dar şi cu momente în care simţi că vrei să cedezi, să renunţi, când totul pare prea greu. Cu ajutorul Cristinei, am învăţat că toate trec şi,cu răbdare, vei vedea că mereu există ceva ce rămâne ancorat şi acel ceva eşti tu. Ȋn faţa ei mă pot deschide fără teamă, fără ruşine şi fără vină; o simt prezentă, activă şi deschisă să mă îndrume atunci când sunt o adolescentă în plină rebeliune sau o persoană rătăcită.  Terapia alături de Cristina este o descoperire continuă a propriei persoane, a autenticităţii. Văd din alte unghiuri perfecţionismul meu, dorinţa de control şi ulterior delăsarea; sunt măşti ce ascund dorinţa de a fi iubită şi apreciată, nevoia de ajutor şi teama de a-l cere. Călătoria continuă…