Despre codependenta si modul in care ea se manifesta, despre punctul in care dragostea si grija fata de cei de langa noi ajung o obsesie, despre tendinta de a ne sufoca in propriile ingrijorari pentru binele celorlalti am vorbit in articolul CODEPENDENTA! CAND DRAGOSTEA SI GRIJA FATA DE CELALALT AJUNG O OBSESIE !?!.

Acum este timpul sa vedem si cum ne putem detasa de aceste trairi, evitand sa intram intr-o relatie toxica. Ce facem daca dependenta de alcool sau de droguri a unei persoane dragi din viata noastra ne afecteaza intr-un mod atat de dramatic incat nu mai avem grija de noi insine? Ajungem sa traim pentru a salva, uitand sa ne salvam pe noi? Suntem atat de determinati sa ajutam incat ajungem sa facem mai mult rau decat bine si noua, dar si celorlalti? Exista solutii pentru a iesi din aceasta situatie, fie singuri, fie insotiti de un psihoterapeut! Iata cateva sugestii care v-ar putea ajuta:

Pasul 1: Incetati sa mai fiti o victima!

Sa spunem ceea ce nu vrem in realitate sa spunem, sa facem servicii pentru cineva care este capabil sa se ajute si singur, sa raspundem la nevoile celuilalt fara ca acest sprijin sa ne fie solicitat, sa modificam un „Nu” categoric, intr-un „Da” garantat, toate acestea par sa ne puna intr-o aparenta  ipostaza de salvator. Desi e greu de crezut, pentru unii aceasta este singura cale de a se evidentia, de a fi vazuti, apreciati, ba chiar iubiti. Insa, tocmai aceasta maniera, pe care o considera inofensiva, ii determina sa uite de propria persoana.

Salvatorii ajung la un moment dat chiar ei insisi nemultumiti de viata pe care o traiesc. Sunt din ce in ce mai tristi, mai nefericiti fara sa isi dea seama neaparat de ce.

In profesia mea am ocazia sa-i intreb deseori pe oameni “Pe tine ce te face fericit?” si de multe ori raspunsul este “Nu stiu”. Acest –nu stiu- apare din cauza ca nu ne simtim demni de a fi iubiti ? Din cauza ca vrem sa devenim indispensabili pentru cei de langa noi? Sau pentru ca nu suntem multimiti de ceea ce am ajuns sa fim? Interesant este ca atunci cand suntem nemultumiti de noi, suntem nemultumiti si de cei apropiati. A pune propria fericire pe umerii celui de alaturi este o capcana des intalnita.

Pasul 2: Eliberati-va de control

Persoanele codependente au reputatia de a fi dominatoare, din pozitia lor de salvatori. Fie ca ii urmaresc pe ceilalti, le dau lectii, ii critica, plang pentru ei, suspina, tipa, fie ca folosesc orice mijloc pentru a-i determina pe ceilalalti sa faca ceea ce vor. A fi salvator aduce superioritate (eu stiu mai bine), putere (fa cum spun eu), mai ales atunci cand ne masuram fortele, de exemplu, cu o persoana nacisica. Foarte usor trec de la persecutie la victimizare, isi folosesc toate armele din dotare pentru a manipula, deseori in mod inconstient. Fie fac scene teribile, fie sunt pasiv-agresivi. Impun o distanta, o raceala, o respingere. Ii sperie, ii fac gelosi, le reamintesc indatoririle, pun intrebari, fac aluzii. Invata sa traga mereu aceleasi sfori care functioneaza – trec de la mila la culpabilitate.

Controlul este insa o iluzie. Nu putem controla alcoolismul celuilalt, nici alte dependente sau obsesii. Nu putem controla emotiile, alegerile, trairile sau comportamentele celor din jur. Si inca o veste proasta pentru multi : NU II PUTEM SCHIMBA PE CEILALTI. Putem doar sa ne schimbam pe noi. Insa nu suntem obligati sa ne supunem abuzului.

Pasul 3: Nu va mai lasati influentati

Majoritatea persoanelor codependente “reactioneaza” la tot ceea ce considera ei ca e rau in jurul lor, dar si la tot ce nu functioneaza ca la carte. Reactioneaza la furie, la vinovatie, la rusine, la dispretul de sine, la incertitudine, la suferinta, la atitudinea dominatoare a celuilalt, la depresie, la disperare.  Reactioneaza la orice inceput de criza. Reactia e brusca si neregizata. Isi pierd controlul, si paradoxal, ceilalti ajung sa il detina. O persoana codependenta nu mai actioneaza in interes propriu, ci initiaza demersuri doar spre ajutorul celuilalt. De multe ori traieste frustrarea a ceea ce s-a intamplat sau a ceea ce s-ar putea intampla intr-un context negativ.

• Puteti renunta la modul de a gandi sau de a simti doar in favoarea unei alte persoane, punandu-se pe e pe primul plan
• Nu trebuie sa se simta prost daca cei din jurul lui au comportamente neadecvate, sa se simta responsabil pentru ei cand sunt agresivi, vulgari, nemultumiti sau iritati.
• Respingerea din partea celorlalți nu este o consecinta a lipsei lor de valoare si este de dorit sa nu o ia personal. Daca sunt desconsiderati nu inseamna că nu sunt oameni valorosi.

Pasul 4: Traiti-va viata!

Acum nu este despre altii. Acum este despre mine! Da, in fiecare zi, sunt responsabil de mine insami, de emotiile pe care le simt, de ceea ce fac, de ceea ce gandesc. Eu sunt cel care da atentie propriei mele stari de bine, atat fizica cat si psihica. Cum vi se par aceste afirmatii? Sunt si ale voastre, de zi cu zi?

Modul in care ne traim viata este o alegere. A ne lua o zi de concediu atunci cand simtim, a face exercitii fizice, a iesi cu prietenii, a merge la un masaj sunt modalitati prin care ne putem lua viata in propriile maini. Ne gestionam momentele de bucurie dupa bunul plac. Este simplu!  Noi singuri ne putem oferi acele momente frumoase de care avem nevoie, si cand avem nevoie. Totul porneste de la noi. Suntem la un gand distanta intre a vrea sau a refuza sa fim fericiti!

A ne indragosti de propria persoana este, pana la urma, un act de iubire. Putem renunta sa ne comparam cu ceilalti, putem sa tinem cont de propriile nevoi, putem sa nu ne mai amintim evenimente dureroase. Ne putem gandi ca am facut maximum posibil in circumstantele respective.

A ne accepta asa cum sunem este un act de curaj! Asta nu inseamna sa ne resemnam, ci sa ne acordam atentia de care avem nevoie. Cand noi suntem fericiti, exact acelasi sentiment il oferim si celor pe care ii iubim!

Pasul 5: Fixati-va propriile obiective

Fara obiective, viata pare o ambarcatiune frumoasa si puternica, dar fara carma. E usor sa ajunga in deriva, fara provocari, fara puncte de atins. Insa, a ne stabili scopuri in viata, o directie de urmat, o destinatie la care sa ajungem, ne da siguranta ca detinem controlul.  Fixarea de obiective inseamna sa ne condimentam viata cu  entuziasm, suspans si cu incantarea reusitei.  Obiectivele puse pe hartie declanseaza, ca prin magie, o forta psihologica, afectiva si spirituala imensa. Veti vedea ca lucrurile se produc la momentul potrivit!

In articolul TRANSFORMA VISELE IN REALITATE PRIN INTERMEDIUL OBIECTIVELOR  puteti sa cititi cateva sfaturi pentru a stabili obiective cat mai pertinente, dar  si modul in care le puteti pune mai bine in practica.

Pasul 6:  Detasati-va! Priviti situatia la rece si gasiti solutii eficiente

Efectul codependentei nu trece foarte usor. Nu e ca atunci cand vrem sa ne dezbracam de o haina veche si foarte grea. O asezam pe spatarul unui scaun si gata! E nevoie de multa rabdare, dar si de vointa. Ar fi de dorit sa ne indepartam de radacina unei obsesii care, desi initial nu este a noastra, macina si ne macina. Problemele persoanelor dragi ajung atat de mult sa ne afecteze incat pierdem contactul cu noi, drama lor devine si drama noastra, iar indemnul de a-i ajuta se transforma intr-un mod de a trai. Intr-o obsesie. Un scop suprem. Incepem sa traim doar cu gandul ca suntem unicii lor salvatori. De fapt, incepem sa ne autodistrugem! Incet si sigur. Detasarea, in acest caz, este un prim pas spre vindecare!

• A ne detasa presupune sa intelegem ca fiecare om este responsabil de el insusi. Nu putem schimba persoana de langa noi, la fel de bine cum nu putem nici sa-i rezolvam problemele, la infinit. Uneori este de dorit sa ne distantam cat putem de drama si sa ne concentram si pe problemele noastre. Sa ne amintim cine suntem cu adevarat si ce prioritati avem.
• Sa fim detasati inseamna sa traim clipa, aici si acum. Lucrurile vin si trec! Poate parea crud, insa uneori este sanatos pentru propria persoana sa ne punem pe primul plan.
• Sa ne detasam nu inseamna ca vom intoarce spatele celor care conteaza in viata noastra. Sa ne detasam inseamna sa le dam incredere ca si ei pot lua decizii bune, ca pot iesi din criza, ca se pot ingriji, ca pot avea control asupra situatiei in care se afla. Sa ne detasam, inseamna, in anumite momente din viata noastra, sa ajutam! A da in gura unui copil care poate manca singur la un moment dat devine nociv pentru el, impiedicandu-i cresterea si maturizarea.
• Sa fim detasati presupune sa nu ne mai gandim obsesiv la ce face cel de langa noi, cum va supravietui in tandem cu viciul, cum va respira fara noi? Putem sa incetam sa ne mai ingrijoram in fiecare moment.

Asadar…

Codependenta poate fi depasita cu mai mult respect de sine, dar si cu intelepciunea ca nu putem fi salvatorii lumii, ca nu putem sa luam pe umerii nostri defectele, viciile, dramele si neajunsurile tuturor celor pe care ii cunoastem.

Acesti pasi de multe ori sunt greu de indeplinit de unul singur, fara sprijinul cuiva. Daca simtiti ca este momentul pentru o schimbare, puteti oricand apela la ajutor de specialitate, respectiv la sprijinul unui psihoterapeut.

Uneori detasarea poate fi mai eficienta decat o implicare bolnavicioasa. Un NU hotarat, in locul unui DA inconjurat de compromisuri, poate aduce, pentru ambele parti, mai mult bine decat ne putem imagina. Nu este cazul sa toleram minusurile din viata noastra, nu trebuie sa fim martiri in mod gratuit si inutil, nu are sens sa ne hranim cu drama celor din jurul nostru, cand nici macar ei nu isi doresc asta. Ajutorul trebuie sa-l acordam cu intelepciune, acolo unde este cazul si doar cand este cazul! Doar asa putem sa ramanem eficienti si sa fim de folos, avand respect, mai intai, pentru propria persoana!