V-aţi pus vreodată problema că partenerul de viaţă este o persoană narcisică?

Poate sunteţi într-o relaţie în care simţiţi că o luaţi razna şi nu vă daţi seama ce se întâmplă. Încercaţi cu disperare să înţelegeţi cum, acea poveste de dragoste ideală, a devenit dintr-o dată o relaţie toxică în care fiecare zi e o povară, chiar un coşmar. Cum acel Făt Frumos sau Ileana Cosanzeana s-a transformat peste noapte într-o prezenţă apăsătoare, a devenit critic şi nemulţumit. Vă transmite că nu faceţi “nimic” bine. Vă spune că de dumneavoastră depinde viitorul fericit al relaţiei şi că sunteţi singurul vinovat pentru starea de fapt a lucrurilor. Orice aţi face, oricât v-aţi da silinţa, obiectivele par imposibil de atins, el schimbând mereu datele problemei.

Dacă cele de mai sunt vă sunt familiare, puteţi să vă puneţi problema că trăiţi alături de un om care se gândeşte mai mult la sine. Iar relaţia devine, în timp, cu atât mai greu de suportat, cu cât sunteţi o persoană mai empatică şi dornica de dragoste.

În ce fel relaţia cu un partener narcisic ne afecteaza? Iată câteva caracteristici în cele ce urmează:

1. Vă simţit singur în marea parte a timpului

Deşi partenerul locuieşte cu dumneavoastră, mâncaţi împreună şi dormiţi în acelaşi pat, în adâncul sufletului vă simţiţi foarte singur. V-aţi dori ca cineva să vă ia în braţe, să vă întrebe cum vă este, să vă scoată din izolare. În ciuda declaraţiilor deschise de dragoste sinceră, pare că nu trăiţi cu un partener, ci cu iluzia unei persoane implicate şi sunteţi tratat ca un obiect, ca o posesiune.

Deseori relaţiile de cuplu ale persoanelor narcisice sunt “de convenienţă”. Aleg să se căsătoreasca cu oameni ce au un statut social înalt, care provin dintr-o familie bună, se bucură de o reputatie, au un anumit nivel profesional. Profită de orice oportunitate pentru a-şi îndeplini propriile nevoi şi vise. Se bucură de multe ori de un avantaj care în timp se pierde şi sunteţi “aruncat la gunoi” ca un obiect, de care nu mai au nevoie. Deşi declarativ auziţi mereu “eu te iubesc şi ţin la tine, îţi vreau doar binele”, observaţi că nu îi face plăcere să petreceţi timp împreună în doi, nu e preocupat să vă simţiţi iubit şi în siguranţă, nu ştie multe lucruri despre dumneavoastră.

2. Sunteţi înghiţit în relaţie

Persoanele narcisice au o mare nevoie de atenţie şi validare. Astfel, în special la începutul relaţiei, vor fi foarte prezente prin mesaje, telefoane, mailuri. Iniţial poate părea o dovadă supremă de iubire, însă, în timp, toate acestea lasă locul unei nevoi de a vă controla. Aceşti parteneri pot merge până la a vă spune cu cine să vă întâlniţi, cum să vă îmbrăcaţi, cum să vă aranjaţi părul şi ce să mâncaţi. Gelozia şi posesivitatea îşi fac simţită prezenţa, generând o senzaţie de sufocare, de epuizare, de blocaj.

3. Veţi fi încurajat să vă îndepărtaţi de prietenii apropiaţi şi de familie

Persoana narcisică doreşte toată atenţia dumneavoastră. Orice prezenţă poate deveni o concurenţă sau o “influenţă proastă”. Curând “inamicii” vor fi îndepărtaţi, fiind percepuţi ca un pericol pentru relaţie. În timp, izolarea va deveni apăsătoare.

4. Nu sunteţi destul de bun pentru partener.

Deşi pe plan profesional şi personal aveţi realizări şi sunteţi bine văzut de cei din jur, în cuplu auziţi zilnic critici şi învinovăţiri. Când vă veţi remarca cu ceva anume, fie că veţi primi o promovare, o apreciere sau un premiu, invidia şi competiţia, dorinţa de a fi în centrul atenţiei îi va macina. Veţi fi luat deseori chiar în derâdere. Din păcate toate acestea vă subminează încrederea în propria persoană. În timp va apărea nedumerirea: “Oare mă ridic la nivelul lui?”

5. Nesiguranţa îşi face apariţia.

Ajungeţi astfel să vă îndoiţi zilnic de cea mai mică decizie, de la alegerea mâncării pe care o veţi pregăti pentru cină, la cum să vă veţi îmbrăca astfel încât să fiţi acceptat. Primiţi mereu semnale de nemulţumire, părând că nimic din ceea ce faceţi nu e bine, deşi vă daţi toată silinţa. Călcaţi pe un teren minat, unde în orice moment, din neant, poate exploda o ceartă. Ajungeţi uneori să vă invinovatati pentru orice semn de respingere, indiferenţă, lipsă de contact. “Dacă e supărat din cauza mea?” “Oare am făcut eu ceva?” “Dacă nu făceam asta eram bine împreună?” Fiecare pas pe care îl faceţi va necesita o analiză profundă a consecinţelor: “Oare se va supăra dacă…?”

6. Neajutorarea este pasul următor

Nicicum nu e bine, nici dacă sunteţi drăguţ deşi aţi fost abuzat, nici dacă îi lăsaţi spaţiu şi sunteţi distant. În timp apare depresia: nu sunt capabil, nu va fi niciodată bine, nu am pe nimeni aproape care să mă înţeleagă şi să mă sprijine.

7. Retragerea socială

Ruşinea, confuzia, umilita, frica de a fi judecat, frica că, dacă vom împărtăşi ce ni se întâmplă, ceilalţi ne vor spune să plecăm din relaţie, dar noi nu suntem încă pregătiţi să facem acest pas, sunt trăiri des întâlnite.

8. Neliniştea şi anxietatea îşi fac aparitia

Ne îngrijorăm legat de trainicia relaţiei, simtim anxietate: dacă relaţia se va termină, dacă vom fi parasiţi, abandonaţi. În timp pot apărea simptome care ne vor copleşi precum insomnia, lipsa poftei de mâncare sau dificultaţi de concentrare, .

9. Începeţi să faceţi compromisuri, renunţând la propriile dorinţe, valori şi nevoi

Toleraţi lucruri care în trecut erau de neacceptat şi care vă fac să vă simţit inconfortabil. Poate fi vorba despre aspecte legate de sexualitate: a face sex în trei, a vă uita la pornografie, a pune în act diferite practici cu care nu vă simţit confortabil în numele iubirii. Sau poate renunţaţi să îi ajutaţi pe cei apropiaţi, să ieşiţi în oraş cu prietenii, toate acestea pentru a da dovadă că ţineţi la cel de alături. Uneori chiar copiii pot trece pe planul doi în acest context. Vă concentraţi toată atenţia pe a găsi modalităţi în care să îi arătaţi dragostea, să îl / o mulţumiţi.

10. Sunteţi extenuat de jocul repetitiv în care sunteţi rănit şi apoi salvat

Deseori  modul de a reacţiona al narcisicului este de a se retrage din relaţie. Tăcerea e instaurată, dar şi indiferenţa sau răspunsurile scurte ca o modalitate de pedepsire. Veţi simţi un abandon ce pentru mulţi este insuportabil. Frica terifianta de a fi părăsit, tristeţea generată de singurătate, pot induce un blocaj sau o încercare disperată de reconectare. Vă cereţi scuze chiar dacă nu sunteţi vinovat şi deveniţi mai atent, mai alert. Împăcarea apare şi la următoarea mişcare considerată de celălalt greşită, ciclul se repetă.

11. Vă simţiţi blocat

Nu aveţi puterea de a ieşi din relaţie, dar nici nu vă este confortabilă viaţa de cuplu. Pare că sunteţi prinşi într-un roller coaster, în care trăirile pozitive sunt maxime, mai ales în condiţiile în care vin după perioade de răceală totală. Ca şi cum băgăm mâinile sub apă caldă după ce ne-am spălat cu apă rece. În plus suntem izolaţi, ne putând comunica cu cei din jur fiindcă nu ne simţim înţeleşi, nu avem curajul să le spunem prin ce trecem, aceştia dându-ne sfaturi sau judecându-ne. Apare o paralizie în mai multe domenii ale vieţii, generată şi de izolarea de care vorbeam mai devreme.

Tristeţea, depresia, iritabilitatea, ingrijoararea anxioasă, probleme de somn şi tulburări alimentare sunt simptome des întâlnite la persoanele care sunt prinse în relaţii toxice cu persoane narcisice. Propria valoare, stima de sine, încrederea în capacităţile proprii, respectul de sine şi dragostea faţă de noi înşine sunt puternic puse la încercare.

Dacă vă întrebaţi în mod constant despre statutul relaţiei, vă gândiţi ce aţi putea face diferit, credeţi că problemele vi se datorează, vă preocupaţi de ceea ce partenerul va face în continuare, aveţi schimbări de stare, vă este mereu frică şi vă simţit mai slab decât atunci când aţi intrat în cuplu, acestea sunt semne ale abuzului narcisic.

Vorbim mult în ultimul timp de abuz, iar când ne gândim la acest cuvânt de cele mai multe ori ne vine în minte violenţa fizică sau cea verbală, comportamentele agresive, cuvintele jignitoare. Însă mai exista un alt tip de abuz. Abuzul emoţional. Dificil de pus în cuvinte, greu de îndurat, de cele mai multe ori acest tip de comportament din partea persoanei apropiate este trecut cu vederea şi conştientizat, din păcate, abia după mult timp. Pentru persoanele codependente, agonia este şi mai dureroasă. Dificultatea de a ieşi din relaţie ne paralizează în suferinţă. Exista însa speranţa!

Pentru a găsi soluţii şi pentru a vă recăpăta echilibrul a vă puteţi adresa unui psihoterapeut.

 

Photo by ella alpert on Unsplash



Imaginează-ţi cum ar fi dacă...

În loc să te simţi stresat şi îngrijorat te-ai simţi împlinit şi echilibrat?

În loc să te simţi singur şi neputincios te-ai simţi iubit şi puternic?

În loc să te simţi respins şi vinovat în relaţia cu cei din jur, te-ai simţi încrezător şi conectat cu oamenii la care ţii?




Imaginează-ţi cum ar fi dacă...

În loc să te simţi stresat şi îngrijorat te-ai simţi împlinit şi echilibrat?

În loc să te simţi singur şi neputincios te-ai simţi iubit şi puternic?

În loc să te simţi respins şi vinovat în relaţia cu cei din jur, te-ai simţi încrezător şi conectat cu oamenii la care ţii?

Pin It on Pinterest

Shares
Share This