Iubire de poveste. Ce putem face ca femei pentru a ne imbunatati relatia de cuplu?

Iubire de poveste. Ce putem face ca femei pentru a ne imbunatati relatia de cuplu?

Fiecare isi doreste o iubire de poveste… Sa te indragostesti este un lucru fabulos. Simti fluturi in stomac, apoi o bucurie inexplicabila te invaluie cu totul, esti convins ca lumea este a ta si ca persoana de langa tine este iubitul/ iubita din vis. Suntem atrasi de omul de langa noi, de gesturile sale, de parfumul din par, de soaptele pe care le rosteste cu delicatete. Incepem sa iubim aceasta fiinta care raspunde, pe rand, la toate asteptarile noastre.

De multe ori, barbatii sunt atrasi nebuneste de chipul iubitei in care se oglindesc, parca, in acelasi timp, pasiunea si puritatea, dragostea si provocarea inceputului de relatie. Un portret suficient de inspirat cat sa si-l doreasca toata viata.

Numai ca din obisnuinta, confort sau pur si simplu prea multe griji, fata visurilor se transforma intr-o femeie mult prea serioasa, prea prinsa intre oalele cu mancare, schimbatul scutecelor, stersul podelelor si maratonul cumparaturilor. Uita sa-si parfumeze parul cum o facea la inceput, sa poarte rochia preferata a sotului, sau sa-l alinte cu soapte de dragoste. Si atunci vine acest dor al barbatului de iubita de la inceput. Incepe sa o caute, in toate si peste tot, cu infrigurare, printre amintiri, sau in prezent, printre alte femei. Si aici intervine infidelitatea.

Am facut tot acest preambul pentru ca aud, destul de des la cabinet, afirmatii din partea femeilor de genul: ”Nu inteleg nimic. Am avut grija de copii, a avut ce si-a dorit de mancare, casa e mereu curata, hainele au fost calcate. Ce mai vroia de la mine? Cum de s-a putut uita in alta parte? Unde am gresit?”

Ei bine, a ignorat tocmai micile detalii care coloreaza viata si stimuleaza interesul barbatului de langa ea. A uitat sa il mai surprinda si sa fie ea insasi, cea de la inceputul relatiei.

Cum ar putea sa-l recucereasca o femeie pe sotul sau? Iata cateva idei foarte simple care ar putea fi aplicate si de cele mai ocupate sotii si mame:

  • In primul rand, va puteti aminti ce v-a atras la el in prima instanta si va puteti concentra pe aceste aspecte. Cand v-ati intalnit prima oara cu partenerul vostru, poate ca l-ati privit ca pe un print, era absolut atragator si fermecator prin simpla sa prezenta. De ce nu l-ati vedea in aceeasi lumina si acum? V-au fascinat atunci zambetul, tunsoarea, hainele, dar si gesturile lui sau poate simtul umorului? V-ati simtit confortabil in preajma lui, l-ati privit ca pe un barbat adevarat, autentic si puternic? Poate ca a ramas la fel! Va puteti face si o lista cu toate celelalte calitati care v-au cucerit la inceput. Va vor motiva! Puteti sa il priviti cu ochii unei persoane indragostite, lasand defectele deoparte, cel putin pentru o perioada.
  • Poate este momentul sa il laudati si sa ii multumiti. Gandindu-va la aspectele lui pozitive, va va fi mai usor sa-i scoateti in evidenta calitatile, verbalizandu-le. Ii puteti spune ce admirati la el. Aveti in vedere si ceea ce face pentru dumneavoastra si pentru familie. Puteti sa fiti recunoscatoare pentru tot ceea ce va daruieaste si renuntati la zgarcenie cand vine vorba de cuvantul MULTUMESC! “Multumesc ca mi-ai dus masina la reparat” , “Multumesc pentru ca te gandesti la mine,”sau “Imi place faptul ca petreci timp cu copiii”. Iata cateva dintre afirmatiile care pot aduce imbunatatiri spectaculoase in relatia de cuplu!
  • Cum ar fi sa il lasati sa fie barbat si sa il tratati in consecinta? Daca face diferite treburi in casa, ii puteti permite sa le faca in stilul si in ritmul lui. A-i arata cum sa faca anumite lucruri, a-i da sfaturi legate de cum sa parcheze, pe unde sa o ia ca sa ajungeti la destinatie intr-o calatorie cu masina, iar asta in loc sa apreciati faptul ca ati ajuns cu bine la destinatie, pot fi moduri in care ii transmiteti ca nu este destul de bun pentru voi.
  • Daca isi doreste sa faceti anumite activitati impreuna, cum ar fi sa mergeti la un concert, la o cina, sa va uitati la un film, ii puteti face pe plac si va puteti bucura de timpul petrecut impreuna. Daca se intampla sa nu fie chiar pe placul dumneavoastra ar fi de dorit sa nu va aratati dezamagirea sau nemultumirea in mod vehement.
  • Ar fi de dorit sa nu il tratati ca pe un copil. Am vazut femei care isi critica barbatul de fata cu alte persoane. Bineinteles, puteti sa nu fiti de acord cu ceea ce face sotul, nimeni nu e perfect, insa ar fi de preferat sa ii spuneti toate acestea intre patru ochi. De ce sa-l puneti intr-o postura stanjenitoare? O relatie de dragoste si de respect reciproc nu cuprinde si episoadele de circ. Observatiile facute intr-un cadru intim, si nu la modul imperativ pot fi mai eficiente.
  • Surprizele sunt placute! Dupa ani si ani de casnicie este posibil ca rutina se instaleaze daca nu intervenim. In locul pasiunii, apare, destul de comod, blazarea. Insa, a face ceea ce nu se asteapta, poate da un suflu nou relatiei. Este un mod de a il impresiona. Asa ca, in acest context puteti sa va imbracati pentru el, de dragul vostru, dar si al lui. Puteti purta bluza lui preferata. Din cand in cand puteti imbraca ceva mai provocator, fie ca este vorba despre o rochie sau o lenjerie.
  • Si, inca ceva! Foarte important! Va puteti bucura de sex? Deseori inainte de casatorie viata sexuala era incitanta. Dupa un timp insa grijile zilnice, stresul, rutina aduc oboseala si plictiseala. Va puteti gandi la ceea ce v-a atras la el la inceput. Puteti citi de asemenea articole legate de acest subiect si puteti discuta deschis despre ceea ce va place fiecaruia. Cum sa il multumiti, dar si cum sa fiti si dumneavoastra multumita.

Uitati de impresia gresita ca odata casatoriti nimic nu se va intampla si ca totul va merge ca la inceput, doar asa, din inertie. E importanta implicarea. Teoria potrivit careia celalalt este “al meu” si ar trebui sa ma ia asa cum sunt, cu bune si cu rele, sa ma suporte si sa imi fie alaturi, nu este tocmai benefica.

Cum vedeti aceste sugestii ? Ati trecut printr-o experienta similara? Puteti impartasi cu cititorii parerea legata de acest articol mai jos. Astept cu interes comentarii pe acest subiect. Pe curand!
Infidelitate… de ce?

Infidelitate… de ce?

In ziua de astazi avem impresia ca timpul trece tot mai repede. Viata zboara si vrem sa ne bucuram la maximum de ea. Oportunitatile sunt din ce in ce mai variate si parca nu am vrea sa ratam niciuna dintre ele.

Si totusi, cand intram intr-o relatie de cuplu si ne asumam acest lucru din iubire, ne gandim ca va fi pentru totdeauna. Ne dorim de la celalalt sa ne fie in acelasi timp prieten, suflet pereche, iubit, amant, cel mai bun tata sau cea mai buna mama pentru copiii nostri. Un intreg al dragostei si respectului. Omul cu care sa zambim, de la care sa primim un sfat bun si o imbratisare si alaturi de care sa ne bucuram si sa fim noi insine, in orice situatie. Cu toate aceastea nu multe cupluri se bucura de o asa compatibilitate perfecta, as putea spune chiar imposibila. Iar mai tarziu, tocmai lipsa ei isi va spune cuvantul. Mai ales cand se vor ivi situatii in care va fi nevoie de rabdare si de intelepciune.

Casnicia, in esenta ei, este cea care ne da un sentiment de ancorare, de stabilitate, de continuitate, de predictibilitate, de siguranta si de confort.  Ea ne da un sens vietii.

Odata cu aparitia copilului relatia de cuplu se schimba…

La aparitia unui copil, caci acesta este cel mai sensibil prag, atentia parintilor, mai ales in culturile occidentale, in care a fi o mama sau un tata bun inseamna  sa petreci mult timp cu copilul, atentia incepe sa se distribuie diferit. Relatia de cuplu paleste deseori ca importanta in fata relatiei cu copilul. De cele mai multe ori partenerii de cuplu nu mai vorbesc  asa cum o faceau inainte, nu mai au timp pentru intimitatea lor, se neglijeaza  pentru ca in centrul atentiei este cel mic.

Nemultumiri pe plan sexual

Daca mai luam in calcul si faptul ca in lumea moderna petrecem din ce in ce mai mult timp la locul de munca incepem sa intelegem de ce cuplurile fericite sunt din ce in ce mai dificil de gasit. Partenerii isi petrec tot mai putin timp impreuna, vacantele in doi ajung o raritate, la fel ca si „iesirile” cu prietenii din trecut. In acest context relatiile intime devin din ce in ce mai rare si mai nesatisfacatoare.

Infidelitatea ca o lipsa de validare

Dupa multi ani de casnicie uneori se intampla sa nu mai vedem calitatile persoanei de alaturi. Consideram ca celalalt ne apartine intr-un anumit fel odata ce casatoria s-a infaptuit. Apare o obisnuinta sa ne fie alaturi, devine ca un dat. Nu mai vedem sacrificiile pe care le face pentru familie si nu ii mai vedem calitatile.

Chiar in unele cazuri defectele incep sa ne orbeasca. Relatia devine toxica. Neglijenta, raceala, tacerea, neimplicarea, critica ajung sa fie chiar mai nocive decat o problema aparuta in cadrul intim. Atunci cand ne simtim ignorati, nedoriti, neiubiti, ne dam seama ca, intr-un fel sau altul nu mai avem lucruri in comun.

Uitam sa mai facem complimente, sa ii facem o surpriza, sa ii spunem vorbe de dragoste sau sa avem gesturi tandre. In acest cadru apare o nevoie de a fi vazut, de a fi apreciat, pe care uneori partenerul o cauta in alta parte.

Ei, bine, se pare ca tocmai in acest cadru cu sincope de intimidate si de atentie se instaleaza si infidelitatea. Acolo unde nu mai exista iubire, atractie sexuala, placerea de a dialoga sau de a petrece timp cu persoana de langa tine, poate incolti si aceasta dorinta de a evada din cadrul familial. Perspectiva ca undeva, in alta parte, e cineva care te intelege mai bine, te asculta si te iubeste mai mult, devine tot mai palpabila.

Infidelitatea ca dependenta

Sunt si cazuri in care sexualitatea este o dependenta.  Printre cauza poat fi de un dezechilibru biochimic sau un abuz in copilarie. Actul sexual devine un mod prin care persoana isi descarca o tensiune psihica. Ideile obsesive invadeaza mintea. Intalnirea cu pornografia sau intretinerea de relatii sexuale fara o  conectare emotionala sunt modalitati prin care isi pot recapata echilibrul psihic, descarcand anxietatea. Dependenta de sex este asemanatoare celorlalte dependente – de droguri, de alcool, de jocuri de noroc, etc.

Infidelitatea ca razbunare

Uneori infidelitatea  poate aparea si din dorinta de razbunare. Pote ca ne-am simtit raniti si vrem sa il facem pe partener sa simta si el durere la randul sau. Vrem sa platim uneori cu aceeasi moneda.

Dar mai nou…

As vrea sa mentionez insa aici faptul ca observ o schimbare a sensului infidelitatii in ultimul timp.Intalnesc persoane care au fost fidele foarte mult timp. Deodata, insa, hotarasc sa insele. Si ma intreb de ce? Ce le face sa isi puna in pericol casnicia si familia?

Intalnesc din ce in ce mai des situatii in care infidelitatea apare si in cuplurile in care totul, aparent, merge bine.  Cei doi parteneri  functioneaza ca o pereche, ca o familie, iar viata sexuala este la fel ca inainte. Daca ar fi sa privim din exterior, am jura ca partenerii au o relatie perfecta, care va dura pana la adanci batraneti.

Motivul ar fi ca in relatie pierdem o parte din noi. De fiecare data cand facem o alegere, sau cand castigam ceva, pierdem altceva. Mai exact, cand decidem sa ne schimbam locul de munca, renuntam la vechiul job. Cand ne hotaram sa avem copii, pierdem viata de cuplu in doi de la acea intensitate care a fost la inceput. Cand ne decidem sa intram intr-o relatie, pierdem libertatea de a avea mai multi parteneri, de a profita de oportunitatile ce apar sau de a fi noi insine, fara niciun fel de inhibitie. Si toate vin in contradictie cu teoria moderna conform careia trebuie sa traim clipa!

Traieste clipa

Nevoia  aceasta se acutizeaza si pentru ca, de ce nu, in ultimii ani ne dorim din ce in ce mai mult o satisfactie imediata. Lumea din zilele noastre nu doar ne ajuta, dar ne si incurajeaza in acest sens. Tehnologia ne sprijina  sa ne indeplinim, repede si usor,  nevoile si dorintele. Societatea de consum vine in intampinarea  noastra. Fie ca ne dorim un produs sau o experienta, pe toate le putem obtine doar cu un click. Ne place sa simtim aceasta senzatie de satisfactie imediata, pe loc, acum, aici. Fara alte explicatii sau indatoriri sau mustrari de constiinta. Ajungem sa traim, in anumite clipe, egoismul in deplinatatea.

Ideea ca avem o singura viata si ca trebuie traita la cote maxime apare tot mai des. Si atunci cand aceasta fericire promovata peste tot, discutata oriunde, prezentata in filme si romane nu este si in casnicia noastra, ce facem? Unde si cum o gasim, pentru ca aceasta dorinta, fie ca recunoastem sau nu, ea exista.  Unii dintre noi ne dedicam in totalitate rolului de parinte sau muncii. Ne ingrijim de propria persoana, calatorind, petrecand tot mai mult timp cu prietenii. Cheltuim bani pe lucruri uneori inutile si scumpe. Investim tot ce avem in propriul ego. Insa sunt si cazuri in care pur si simplu, oamenii isi cauta satisfactia in alte relatii.

sau a lupta cu moartea…

Trecerea de la vreau sa fiu fericit, la merit sa fiu fericit este uneori brusca. Sa fie oare, pana la urma, frica de moarte, dar si disperarea de a atinge satisfactia cu orice chip, cele care ne duc spre infidelitate? Pana la urma sexualitatea este legata de pasiune si adrenalina, de satisfactie, descatusare si detasare. Ea ne face sa ne simtim vii. Ajungem sa tanjim după o aventura care sa ne permita aceasta stare de dezinhibare. Pentru ca cel putin in viziunea noastra, ne-am propus sa fim mai liberi si mai  aproape de noi asa cum ne stiam si credem ca asta ar putea fi o cale. Oare?!

O relatie extraconjugala ne permite toate aceste lucruri rapid si fara obligatii. Nu ne mai simtim judecati de partenerul de moment, nu mai  avem asteptari atat de mari si implicit, nici dezamagiri. Infidelitatea ajunge, pe termen scurt, sa ne  satisfaca  o dorinta pentru nou, o nevoie de surpriza, de curiozitate pentru necunoscut, de mister.

Atentie insa!

Relatia dintre doi parteneri este ca o tesatura. Vorbele spuse la nervi, diferite comportamente, actiuni si atitudini, unele reactii impulsive devin niste gauri. Tesatura incepe sa se destrame. Rupturile sunt greu, uneori imposibil de reparat. Chiar daca partenerii incearca, pe cat posibil sa mai carpeasca materialul iubirii lor si sa mearga mai departe, el se rareste tot mai mult si uneori se rupe. Este de dorit ca inainte sa facem sau spunem anumite lucruri, sa facem un pas inapoi. Sa ne gandim la consecinte, sa facem alegeri in mod constient.

Ce este cel mai bine pentru propria relatie, decide fiecare. In ultimul timp despartirea, dar si infidelitatea sunt cai tot mai des intalnite. Din ce in ce mai multe persoane aflate in acest impas in cuplu aleg nu sa repare, ci sa renunte. Abandoneaza la tot ce au construit pana atunci si aleg sa o ia de la zero. Pare mai usor sa constuiesti ceva nou decat sa repari ceva vechi. Uneori poate este bine, alteori poate nu. Cine poate sti? Cine poate judeca? Odata aleasa o cale nu poti afla ce gaseai pe drumul celalat…

Articolele urmatoare se vor referi la cateva detalii marunte prin care femeile si barbatii pot contribui la crearea unei iubiri de poveste.

A fi parinte dupa divort. Cum sa ne purtam cu copiii

A fi parinte dupa divort. Cum sa ne purtam cu copiii

De la familia ideala la ruptura…

O familie ideala! Cred ca la asta visam fiecare dintre noi atunci cand ne intalnim jumatatea si hotaram sa ne casatorim. Spunem DA in fata altarului si incercam sa vedem in ochii omului de langa noi filmul fericirii noastre. Un film in care scenariul este scris de noi, iar intamplarile vor fi traite, pe rand, tot de noi. Zi de zi, secunda cu secunda. Dar este nevoie de incredere si de rabdare. Pana la urma nu totul este roz. Sa fim constienti de la bun inceput ca vor veni si momente de incercare in viata de cuplu, inseamna sa fim cu picioarele pe pamant. Cu cat pregatirea este mai atenta, cu atat relatia va fi mai solida. Sunt insa si situatii in care ea, casnicia, se va destrama. Asta atunci cand cei doi parteneri vor fi luati prin surprindere de o serie de intamplari solicitante, ne putandu-le face fata.

De cele mai multe ori, nasterea unui copil aduce in casa tinerilor o mare bucurie. Sunt parinti, asa cum au sperat, si au toate motivele sa meaga mai departe. Se presupune ca relatia de cuplu devine mai solida ca niciodata. Dar, venirea pe lume a unui copil poate sa aduca si numeroase schimbari pentru care nu toata lumea este pregatita. Sotii trec prin momente diferite de ceea ce isi imaginau la inceput, unele dintre ele prea putin anticipate. Partenerii incep sa isi petreaca din ce in ce mai putin timp impreuna, iar atentia lor se va indrepta tot mai mult spre cel mic. Vor uita uneori sa isi spuna un cuvant frumos sau sa se sustina cand le este mai greu. Cand mai apar si alti copii, distantarea deja instalata intre parteneri, se transforma, uneori, într-o ruptură. O ruptura atat de mare incat nu mai este nimic de facut.

In acest context, din ce in ce mai multe cupluri prefera sa divorteze. Unul sau ambii parteneri aleg sa isi traisca viata bucurandu-se de ea. Doresc sa isi redobandeasca libertatea, cea pe care cred ca au pierdut-o odata cu mariajul. Fie ca este vorba despre libertatea de actiune, cea sexuala sau cea financiara, este cert ca vor să le recastige. Asa ca suporta tot mai greu reprosurile celuilalt si recunosc, intr-un final, ca iubirea care i-a legat la inceput, nu mai exista. Ajung sa-si declare ca nici dorinta nici motivatia de a fi un cuplu, sau de a convietui nu mai exista. Și nici nu vor incerca sa le recapete.

Ce se intampla cu copiii…

In tot acest tablou al unei rupturi iminente, asortata cu reprosuri de tot felul, cei care sufera cel mai mult sunt copiii. Martorii fara vina ai unui context nefericit.

Chiar daca sotii nu sunt constienti de acest aspect, copiii simt, mai bine ca oricine, legatura dintre parinti. Ei isi dau seama cand cei doi sunt despartiti, și nu neaparat in realitatea concreta, ci si numai in plan emotional. O privire rece face cat o mie de cuvinte, iar copiii pot descifra rapid aceste subtilitati. Chiar daca nu li se explica in cuvinte ceea ce se petrece ei simt. A le spune ca totul este bine nu face decat sa le induca o stare de confuzie.

Relatia parintilor, reusita sau nu, ajunge un model pe care copiii, adesea, il vor copia in propria lor viata. A da un exemplu de cuplu care nu este tocmai sanatos este un lucru pe care cei doi parteneri si-l asuma.

Desi, atat parintii cat si copiii trec prin incercari dificile in timpul unui divort, adevarata provocare este de a atenua pe cat posibil suferinta tuturor celor implicati, dar in special a celor mici. Este o sarcina delicata pentru toata lumea. Universul devine necunoscut si ingrijorator atat pentru parinti cat si pentru copii.

De cele mai multe ori, decizia de separare este urmata de o perioada marcata de conflicte, deceptii, tristete si uneori chiar disperare. La aceasta se adauga uneori aparitia unui nou partener. Comunicarea intre cei doi parinti este, de cele mai multe ori, defectuoasa, iar uneori lipseste cu desavarsire. In locul ei apar lipsa de discernamant si impulsivitatea.

Deseori se intampla ca cei implicati sa intre intr-o spirala negativa din care nu mai pot iesi decat foarte greu.

Ce putem face in acest context….

În aceste momente se impune abordarea situatiei cu maturitate. În primul rând, copiii ar trebui sa fie tinuti cat mai departe de conflictul parintilor. Scenele de gelozie, de frustrare si angoasa este de dorit sa se desfasoare in afara privirilor celor mici. Pana la urma disputele sunt intre adulti. Este treaba lor sa gestioneze conflictul, sa ajunga la pace fara copiii, ca martori.

De asemnea, ar fi ideal ca dupa divort ambii parinti sa fie prezenti in viata copilului, in special pentru sanatatea psihica a acestuia. Asta inseamna ca parintele cu care copilul a ramas sa ii permita celuilalt parinte sa petreaca timp cu fiul/fiica lui atat in vacante, cat si in cadrul unor vizite, iesiri in oras, petreceri.

Pentru binele copiilor, este esential ca parintii sa treaca peste furii, gelozii, invinuiri sau reprosuri. Cheia este o colaborare, o armonizare a parerilor si a valorilor, dar si o buna organizare. O atitudine sanatoasa este acea in care parintele nu isi denigreaza fostul partener de cuplu in fata copiilor. A favoriza relatia celor mici cu celalalt parinte este un aspect esential pentru buna lui dezvoltare ulterioara.

La aparitia copiilor cei doi parteneri traiesc un sentiment de uniune ca parinti, de multumire si de mandrie. Ideal ar fi ca aceste trairi sa ii anime pe cei doi parteneri divortati si dupa despartire, in rolul de parinti ai copilului, un rol care va ramane vesnic.

Reglarea situatiei din punct de vedere juridic este un alt aspect de luat in seama. Puteti cere sfatul unui mediator. Avand experienta in astfel de situatii, mediatorul isi va spune opinia luand in calcul situatii ce pot aparea pe termen lung. Astfel vor fi evitate luptele intre avocati ce sunt, inevitabil epuizante,lungi si costisitoare.

Copiii nu inteleg ce presupune un divort. Adesea, cei din jur nu se preocupa sa le explice ce se intampla si la ce ar trebui sa se astepte. Fie ca cei doi parinti sunt absorbiti de propriile trairi, fie deseori presupun ca cei mici stiu deja toate acestea. Neglijeaza sa vorbeasca cu ei, sa le explice in cuvinte simple cum va continua viața lor, ce elemente de noutate vor fi si cum le vor suporta mai usor.

Parintii nu au acces la gandurile din mintea si trairile din sufletul copilului. Este bine ca la orice intrebare a copilului sa i se raspunda cu calm si cu rabdare. In viitor el va avea incredere sa puna si alte intrebari.

Este de dorit ca minorii sa stie diferenta dintre angajamentul dintre soti care nu e unul definitiv, spre deosebire de cel de parinte care e pe viata. Daca parintii se despart asta nu inseamna ca si copiii se vor desparti definitiv de unul dintre parinti sau de ambii. A ii asigura pe cei mici ca mama si tata vor fi mereu alaturi de ei aduce mai multa liniste in sufletul copiilor.

Este important sa afle ca divortul este raul cel mai mic, un rau necesar asemanator unei operatii in care este inlaturata o parte de tesutul bolnav. Desi operatia e dureroasa, ea este singura cale catre vindecare, catre o viata mai buna, mai sanatoasa, uneori mai sigura.

Iata de ce copiii nu ar trebui lasati sa fantasmeze la o impacare, desi, ei o vor face involuntar. Ar fi de preferat sa nu primeasca motive in acest sens.

Cel mai benefic pentru copii, in special daca sunt mici, este sa ramana in casa in care au trait si sa nu se mute. Schimbarea locuintei, care vine odata cu plecarea din familie a unuia dintre parinti, este și mai greu de suportat de catre copii. Orice alte schimbari venite odata cu divortul, cum ar fi mutarea la o scoala noua, ar fi bine sa fie evitate, pentru ca ele nu aduc decat un plus de stres copiilor.

Tot de o atitudine matura tine ca cei doi parinti sa isi asume despartirea. In acest context anuntarea deciziei copiilor este un subiect sensibil pe care il voi dezbate intr-un articol ulterior.

Asa cum nu exista parintele perfect, nu exista nici atitudinea perfecta in situatia divortului. Putem insa observa, analiza, ce anume ajuta si ce anune pune in dificultate o dezvoltare armonioasa a copilului. In acest context puteti cere sfatul unui psihoterapeut.

Psihoterapia ii ajuta pe parinti sa isi impartaseasca emotiile pe care le traiesc, furia, tristetea, dezamagirea, durerea. In urma demersului terapeutic, intensitatea acestora scade, iar parintele se poate ocupa mai bine de copii.

Astfel, cei mici nu vor mai fi impovarati cu trairile adultilor. Vor invata, la randul lor, ca orice problema isi poate gasi o solutionare, prin tact, diplomatie si dialog, dupa modelul celor mari.

6 pasi pentru a scapa de Codependenta

6 pasi pentru a scapa de Codependenta

Despre codependenta si modul in care ea se manifesta, despre punctul in care dragostea si grija fata de cei de langa noi ajung o obsesie, despre tendinta de a ne sufoca in propriile ingrijorari pentru binele celorlalti am vorbit in articolul CODEPENDENTA! CAND DRAGOSTEA SI GRIJA FATA DE CELALALT AJUNG O OBSESIE !?!.

Acum este timpul sa vedem si cum ne putem detasa de aceste trairi, sa evitam sa intram intr-o relatie toxica. Ce facem daca dependenta de alcool sau de droguri a unei persoane dragi din viata noastra ne afecteaza intr-un mod atat de dramatic incat nu mai avem grija de noi insine? Ajungem sa traim pentru a salva, uitand sa ne salvam pe noi? Suntem atat de determinati sa ajutam incat ajungem sa facem mai mult rau decat bine si noua, dar si celorlalti? Exista solutii pentru a iesi din aceasta situatie, fie singuri, fie insotiti de un psihoterapeut! Iata cateva sugestii care v-ar putea ajuta:

Pasul 1: Incetati sa mai fiti o victima!

Sa spunem ceea ce nu vrem in realitate sa spunem, sa facem servicii pentru cineva care este capabil sa se ajute si singur, sa raspundem la nevoile celuilalt fara ca acest sprijin sa ne fie solicitat, sa modificam un Nu categoric, intr-un Da garantat, toate acestea par sa ne puna intr-o aparenta  ipostaza de salvator. Desi pare greu de crezut, pentru unii aceasta este singura cale de a se evidentia, de a fi vazuti, apreciati, ba chiar iubiti. Insa, tocmai aceasta maniera, pe care o considera inofensiva, ii determina sa uite de propria persoana.

Salvatorii ajung la un moment dat chiar ei insisi nemultumiti de viata pe care o traiesc. Sunt din ce in ce mai tristi, mai nefericiti fara sa aiba un motiv real.

In profesia mea am ocazia sa-i intreb deseori pe oameni “pe tine ce te face fericit?” si de multe ori raspunsul este “nu stiu”. Acest –nu stiu- apare din cauza ca nu ne simtim demni de a fi iubiti ? Din cauza ca vrem sa devenim indispensabili pentru cei de langa noi? Sau pentru ca nu suntem multimiti de ceea ce am ajuns sa fim? Interesant este ca atunci cand suntem nemultumiti de noi, suntem nemultumiti si de cei apropiati.

Pasul 2: Eliberati-va de control

Persoanele codependente au reputatia de a fi dominatoare. Fie ca ii urmaresc pe ceilalti, le dau lectii, ii critica, plang pentru ei, suspina, tipa, fie ca folosesc orice mijloc pentru a-i determina pe ceilalalti sa faca ceea ce vor. Foarte usor trec de la persecutie la victimizare, isi folosesc toate armele din dotare pntru a manipula. Fie fac scene teribile, fie sunt pasiv-agresivi. Impun o distanta, o raceala, o respingere. Ii sperie, ii fac gelosi, le reamintesc indatoririle, pun intrebari, fac aluzii. Invata sa traga mereu aceleasi sfori care functioneaza – trec de la mila la culpabilitate.

Controlul este insa o iluzie. Nu putem controla alcoolismul celuilalt, nici alte dependente sau obsesii. Nu putem controla emotiile, alegerile, trairile sau comportamentele celor din jur. Si inca o veste proasta pentru multi : NU II PUTEM SCHIMBA PE CEILALTI. In acelasi timp nu suntem obligati sa ne supunem abuzului.

Pasul 3: Nu va mai lasati influentati

Majoritatea persoanelor codependente “reactioneaza” la tot ceea ce considera ei ca e rau in jurul lor, dar si la tot ce nu functioneaza ca la carte. Reactioneaza la furie, la vinovatie, la rusine, la dispretul de sine, la incertitudine, la suferinta, la atitudinea dominatoare a celuilalt, la depresie, la disperare.  Reactioneaza la orice inceput de criza. Reactia e brusca si neregizata. Isi pierd controlul, si paradoxal, ceilalti ajung sa il detina. O persoana codependenta nu mai actioneaza in interes propriu, ci initiaza demersuri doar spre ajutorul celuilalt. De multe ori traieste frustrarea a ceea ce s-a intamplat sau a ceea ce s-ar putea intampla intr-un context negativ.

  • Este de dorit ca un codependent sa renunte la modul de a gandi sau de a simti doar in favoarea unei alte persoane
  • Nu trebuie sa se simta prost daca cei din jurul lui au comportamente neadecvate. Sunt agresivi, vulgari, nemultumiti, irascibili.
  • Nu trebuie interpreteze respingerea din partea celorlalți ca pe o consecinta a lipsei lor de valoare. Daca sunt desconsiderati nu inseamna că nu sunt oameni valorosi.

Pasul 4: Traiti-va viata!

Acum nu este despre altii. Acum este despre mine! Da, in fiecare zi, sunt responsabil de mine insami, de emotiile pe care le simt, de ceea ce fac, de ceea ce gandesc. Eu sunt cel care da atentie propriei mele stari de bine, atat fizica cat si psihica. Cum vi se par aceste afirmatii? Sunt si ale voastre, de zi cu zi?

Modul in care ne traim viata este o alegere. A ne lua o zi de concediu atunci cand simtim, a face exercitii fizice, a iesi cu prietenii, a merge la un masaj sunt modalitati prin care ne putem lua viata in propriile maini. Ne gestionam momentele de bucurie dupa bunul plac. Este simplu!  Noi singuri ne putem oferi acele momente frumoase de care avem nevoie, si cand avem nevoie. Totul porneste de la noi. Suntem la un gand distanta intre a vrea sau a refuza  sa fim fericiti!

A ne indragosti de propria persoana este, pana la urma, un act de iubire. Putem renunta sa ne comparam cu ceilalti, putem sa tinem cont de propriile nevoi, putem sa nu ne mai amintim evenimente dureroase. Ne putem gandi ca am facut maximum posibil in circumstantele respective.

A ne accepta asa cum sunem este un act de curaj! Asta nu inseamna sa ne resemnam, ci sa ne acordam atentia de care avem nevoie. Cand noi suntem fericiti, exact acelasi sentiment il oferim si celor pe care ii iubim!

Pasul 5: Fixati-va propriile obiective

Fara obiective, viata pare o ambarcatiune frumoasa si puternica, dar fara carma. E usor sa ajunga in deriva, fara provocari, fara puncte de atins. Insa, a ne stabili scopuri in viata, o directie de urmat, o destinatie la care sa ajungem, ne da siguranta ca detinem controlul.  Fixarea de obiective inseamna sa ne condimentam viata cu  entuziasm, suspans si cu incantarea reusitei.  Obiectivele puse pe hartie declanseaza, ca prin magie, o forta psihologica, afectiva si spirituala imensa. Veti vedea ca lucrurile se produc la momentul potrivit!

In articolul TRANSFORMA VISELE IN REALITATE PRIN INTERMEDIUL OBIECTIVELORhttps://www.cristinazamfir.ro/transforma-visele-in-realitate-prin-intermediul-obiectivelor/ puteti sa cititi cateva sfaturi pentru a stabili obiective cat mai pertinente, dar  si modul in care le puteti pune mai bine in practica.

Pasul 6:  Detasati-va! Priviti situatia la rece si gasiti solutii eficiente

Efectul codependentei nu trece foarte usor. Nu e ca atunci cand vrem sa ne dezbracam de o haina veche si foarte grea. O asezam pe spatarul unui scaun si gata! E nevoie de multa rabdare, dar si de vointa. Ar fi de dorit sa ne indepartam de radacina unei obsesii care, desi initial nu este a noastra,  macina si ne macina. Problemele persoanelor dragi ajung atat de mult sa ne afecteze incat pierdem contactul cu noi, drama lor devine si drama noastra, iar indemnul de a-i ajuta se transforma intr-un mod de a trai. Intr-o obsesie. Un scop suprem. Incepem sa traim doar cu gandul ca suntem unicii lor salvatori. De fapt, incepem sa ne autodistrugem! Incet si sigur. Detasarea, in acest caz este un prim pas spre vindecare!

  • A ne detasa presupune sa intelegem ca fiecare om este responsabil de el insusi. Nu putem schimba persoana de langa noi, la fel de bine cum nu putem nici sa-i rezolvam problemele, la infinit. Uneori este de dorit sa ne distantam cat putem de drama si sa ne concentram si pe problemele noastre. Este  de dorit sa ne amintim cine suntem cu adevarat si ce prioritati avem.
  • Sa fim detasati inseamna sa traim clipa, aici si acum. Lucrurile vin si trec! Poate parea crud, insa uneori este sanatos pentru propria persoana sa ne punem pe primul plan.
  • Sa ne detasam nu inseamna ca vom intoarce spatele celor care conteaza in viata noastra. Sa ne detasam inseamna sa le dam incredere ca si ei pot lua decizii bune, ca pot iesi din criza, ca se pot ingriji, ca pot avea control asupra situatiei in care se afla. Sa ne detasam, inseamna, in anumite momente din viata noastra, sa ajutam!
  • Sa fim detasati presupune sa nu ne mai gandim obsesiv la ce face cel de langa noi, cum va supravietui in tandem cu viciul, cum va respira fara noi? Putem sa incetam sa ne mai ingrijoram in fiecare moment.

Asadar…

Codependenta poate fi depasita cu mai mult respect de sine, dar si cu intelepciunea ca nu putem fi salvatorii lumii, ca nu putem sa luam pe umerii nostri defectele, viciile, dramele si neajunsurile tuturor celor pe care ii cunoastem.

Acesti pasi de multe ori sunt greu de indeplinit de unul singur, fara sprijinul cuiva. Daca simtiti ca este momentul pentru o schimbare, puteti oricand apela la ajutor de specialitate, respectiv la sprijinul unui psihoterapeut.

Uneori detasarea poate fi mai eficienta decat o implicare bolnavicioasa. Un NU hotarat, in locul unui DA inconjurat de compromisuri, poate aduce, pentru ambele parti, mai mult bine decat ne putem imagina. Nu este cazul sa toleram minusurile din viata noastra, nu trebuie sa fim martiri in mod gratuit si inutil, nu are sens sa ne hranim cu drama celor din jurul nostru, cand nici macar ei nu isi doresc asta. Ajutorul trebuie sa-l acordam cu intelepciune, acolo unde este cazul si doar cand este cazul! Doar asa putem sa ramanem eficienti si sa fim de folos, avand respect, mai intai, pentru propria persoana!

6 sfaturi pentru o relatie mai buna. Mesajul unui adolescent catre parinti

6 sfaturi pentru o relatie mai buna. Mesajul unui adolescent catre parinti

Buna,

Eu sunt Sebi si sunt… ADOLESCENT. Frumoasa perioada…

M-am gandit sa vorbesc. In numele adolescentilor am un mesaj pentru toti parintii. Vreau sa stiti ce vrem, sau de ce avem nevoie.

In primul rand, Mama, Tata, intimitatea noastra e foarte importanta!

Da, stiu, veți spune ca nu e tocmai ok sa traversăm perioada aceasta delicata singuri. Corect. Nici noi nu vrem, dar fiti mai delicati.

Nu ne stoarceti de secrete. Promitem ca o sa va povestim totul, cand simtim ca suntem pregatiti. Cum se spune… “toate la timpul lor”.

Nu ne sufocați cu sfaturi!

Nu de plictisiti cu exemple, nu va irosiți cuvintele cu intamplari din tineretea voastra cand se terminau toate cu bine si nu existau greseli. Nu ne mai tratati ca pe niste copii de 5 ani. Si mai ales evitati comparatiile !

Acum visam cel mai mult, acum ne facem planurile cele mai mari, acum credem ca viata este o rampa de lansat intamplari fericite. Ghidati-ne cu diplomatie. Nu ne taiati aripile, acum suntem mai curajosi ca niciodata, vrem sa credem ca vom reusi. In final, asa va fi!

Nu uitati, suntem irascibili. Corpul nostru trece prin schimbari.

Ne dezvoltam repede, hormonii ne joaca feste, vocea ni se modifica, fata ni se umple de cosuri. Suntem agitati, nervosi, nu ne gasim locul, toata lumea e cu Susul în Jos. Nu-i suficient ce ni se intampla ca sa va cerem o pauza de… intelegere?

Vrem sa ne acordati timp pentru aceste schimbari. Acum avem nevoie de sprijin si intelegere.. nu de si mai mult stres.

Aveti incredere in noi !

Dragilor, nu ne mai cocolositi. Nu ne mai intrebati din 5 in 5 minute: ce avem, de ce nu vorbim, de ce ne rastim!?! Sunt si momente in care vrem sa ne deschidem, sa cerem o parere. Sper ca atunci sa fiti disponibili!

Nu ne judecati prea tare daca avem toane, daca suntem impulsivi, daca suntem nesiguri, daca dam cu stangul in dreptul. Apropo, e cineva perfect?

Nu vrem sa va suparam, dar daca nu spunem prea multe, sau parem tristi, o sa trecem peste in cele din urma.

Acceptam pareri, dar lasati-ne pe noi sa decidem! Spuneti-ne ce este bine si rau si vom alege calea buna.

Nu e cazul sa ne judecati, fiti prietenii nostri!

Nu va mirati ca ne culcam la ore tarzii. Nu va scandalizati ca ne imbracam mai ciudat, ca mancam fast-food, sau ca trecem de la agonie la extaz, suntem in cautarea unei noi identitati, sunt convins ca asa a fost si pentru voi.

Nu fiti dezamagiti de noi, nu ne umiliti cand nu facem toate lucrurile de toate de nota 10.

Vrem sa invatam din greseli. Din propriile greseli. O lista din manual cu ce e bine si ce nu, este relativ buna, dar nu si suficienta!

Nu reactionam prea bine cand ne certati! Vrem sa ne iubiti!

Imbratisarile au un efect magic. Totusi, nu exagarati cu ele! Sunt si momente cand vrem sa fim lasati in pace!

Ne plac mult cuvintele care alinta, care incurajeaza si vindeca. Un “sunt alaturi de tine” poate muta și munții din loc, chiar si in cazul nostru.

Aratati-ne increderea voastra.  Cand auzim “nu-i nimic, o vom lua de la capat, vom reusi”, sau “sunt mandru de tine” sa stiti ca prindem aripi. Si nu exageram!

Tonul va face întotdeauna diferența. O vorba calda ne ajuta.

In concluzie tot ce ne dorim acum este sa experimentam, cum spuneam, suntem curiosi. Invatam gresind. Regula noastra e sa fiti alaturi de noi, dar nu exagerati. Ghidati-ne, dar nu ne fortati sa luam decizii. Va vrem alaturi, sa fim prieteni.

De asta avem nevoie! E tot ce am descoperit pana acum.

In final, draga Mama, draga Tata, va iubim nespus de mult!

Sebi

Photo by Austin Neill on Unsplash

Pagina 1 din 212