Imaginaţi-vă că trăiţi într-o lume în care cei din jur sunt de 2-3-4 ori mai înalţi. În care sunteţi dependenţi total de ei fiindcă vă hrănesc, vă îmbrăca şi au grijă de voi. Vă îndeplinesc orice nevoie pentru că nu puteţi să vă îngrijiţi singuri. Şi auziţi de la ei:
Pleacă de aici! Nu eşti bun de nimic! Eşti la fel de neândemânatic ca taicătu! Nu o să faci nimic în viaţă! Eşti un nimeni! Cum o să te descurci tu singur?! Din cauza ta s-a întâmplat asta! Dacă mai faci aşa plec şi te las! Mereu mă superi!
Sau…
Nu te duce acolo! E periculos! O să cazi! Fii cuminte! Pune-ţi fularul ca o să răceşti! Ţie frig! Nu mai plânge!
Aţi auzit astfel de exclamaţii pe strada sau în parc? Sau poate acestea au fost vorbele spuse de mama sau de tata în copilărie…
Cauzele dezvoltării trăsăturilor personalităţii dependente
Când suntem mici avem impresia că cei din jur deţin Adevărul absolut. Vedem lumea prin ochii lor. Tot ceea ce ne spun luăm de bun, fără să mai trecem vorbele prin propriul filtru, pe care nu îl avem la acea vârstă. Suntem ca o pastă de modelat ce începe să ia forma în mâinile lor. Influenţată puternic de atitudinea şi comportamentul celor ce au grijă de noi, ce ne înconjoară. În cazul în care părinţii sunt dominatori, în care vor să controleze şi ştiu mai bine ce e potrivit pentru copii, fără a ţine cont de ce simt şi ce îşi doresc aceştia sau dacă sunt la rândul lor nesiguri şi temători, dependenta îşi face deseori simţită prezenţa.
Părintele nesigur, supraprotector şi anxios, deseori îi va bloca copilului explorarea. Fără să vrea, îl va ţine cât mai aproape, frângându-i aripile, transmiţându-i ca independenţa este asociată cu pericolul. În această situaţie, de cele mai multe ori la vârsta de 18 ani, adolescentul fie va fugi din casa familială, fie va rămâne agăţat în ea pentru mult timp.
Trăsături ale personalităţii dependente
Atunci când nu primim suportul, încurajarea, acceptarea de care avem atât de mult nevoie, ne este tot mai greu să devenim încrezători în propriile forţe, să ne bazăm pe instinct, să luăm decizii singuri. Vom rămâne cu o puternică nevoie de a fi sprijiniţi şi îngrijiţi, agăţându-ne cu disperare de prima persoană disponibilă.
Ca adolescenţi, vom fi puternic influenţaţi de cei din jur, ne vom strădui să le facem pe plac doar pentru a păstra prietenii sau a aparţine unui grup. Posibil chiar să adoptăm comportamente de risc cu scopul de a demonstra că suntem la înălţime, că merităm să fim acceptaţi.
Lumea exterioară este reprezentată ca fiind un loc plin de pericole, în care este dificil să luăm singuri propriile decizii, chiar dacă este vorba de alegeri simple, cum ar fi la ce restaurant să mâncăm sau la ce magazin să ne facem cumpărăturile. Persoanele din jur vor fi cele care decid, noi supunându-ne fără a avea, deseori, o părere a noastră. De multe ori nici măcar nu ştim ceea ce ne dorim sau că avem dreptul la o opinie.
La prima vedere părem o persoană timidă, docilă, agreabilă, gata să ajute, dornică de afecţiune. Ne este foarte greu, dacă nu chiar imposibil să spunem “nu”, sacrificându-ne dacă este cazul.
Ce este în sufletul unei astfel de persoane în viaţa adultă?
Aparent calmi şi binevoitori, în interiorul acestor oameni este cuibărită o puternică frică, de cele mai multe ori paralizantă şi o tensiune/încordare constantă. Frica de a nu îl supăra cu ceva pe celălalt, de a nu se ridica la înălţimea aşteptărilor lui. Teama de a fi părăsit şi/sau de a rămâne singur pentru toată viaţa. Frica că ceva rău se va întâmpla, că cineva se va îmbolnăvi sau că va avea un accident. Deseori gândurile devin obsesive, ne dându-le pace.
Puternice sentimente de neajutorare îi fac să se simtă vulnerabili, incapabili, precum nişte copii mici în căutarea părintelui omnipotent. Imaginea de sine fiind una fragilă, nesigură şi inadecvată.
Uneori se simt fără speranţă, aşteptând pasivi, ca nişte spectatori neputincioşi, desfăşurarea evenimentelor. Alteori văd pericole la tot pasul şi se agită pentru a preveni neaşteptatul, incontrolabilul.
În unele cazuri poate apărea şi vinovăţia, ca motor al acţiunilor. O vinovăţie indusă, în unele cazuri, încă din copilăria mică de cei din jur, iar alteori, în viaţa adultă, de partenerul de cuplu (“din cauza ta nu ne înţelegem”, “tu eşti de vină pentru că eu mă enervez aşa repede”). Şi tocmai această vinovăţie îi face pe cei dependenţi să se străduiască şi mai mult, să îşi dea silinţa să îi satisfacă pe cei din jur. Dar cel mai adesea nu vor reuşi, ne primind validarea de care au atât de multă nevoie.
În terapie
Este de menţionat diferenţa între persoanele care au caracteristici ale personalităţii dependete, cele care au o tulburare de personalitate dependentă şi cele care sunt dependente (de substanţe, de jocuri, de muncă, de sex, etc…). Diagnosticul este pus de specialist, pe baza unor criterii bine definite. De cele mai multe ori persoanele care au câteva caracteristici ale personalităţii dependente reuşesc să ia decizii majore în situaţii dificile în timp ce personalităţile dependente nu au această capacitate.
În psihoterapie întâlnesc deseori persoane cu trăsături de personalitate dependente ce trăiesc într-o stare permanentă de îngrijorare şi tensiune. Şi-ar dori să întâmpine toate posibilele situaţii neprevăzute. În acest context apar gânduri repetitive, atacuri de panică, stări de nelinişte ce nu pot fi oprite, dar şi sentimente de tristeţe şi neputinţă. Deseori gândurile ce nu le dau pace nu au contact cu realitatea, repetându-se la nesfârşit. Apare astfel o nelinişte consumatoare de energie şi generatoare inclusiv de neplăcute simptome fizice.
Psihoterapia persoanelor cu trăsături de personalitate dependente este una de lungă durată. Încă din primele săptămâni apare o detensionare, însă schimbările de profunzime se fac pas cu pas. În timp apare o imagine din ce în ce mai realistă asupra propriei situaţii, a modului în care reacţionează, dându-şi seama de paternurile în care sunt implicaţi. În plus încrederea în propriile forţe devine din ce în ce mai mare şi odată cu ea se conturează îşi calea spre independenţa. O independenţă care, de cele mai multe ori, nu este întâmpinată cu bucurie de cei din jur, fiind o schimbare care îi ia pe nepregătite. Însă dacă partenerul de cuplu doreşte să aibă alături o persoană echilibrată, stabilă pe propriile picioare, va ajunge să aprecieze transformarea.
În final
Acestea sunt câteva dintre trăsăturile persoanelor dependente, dar şi unele cauze ce au dus la formarea unor astfel de personalităţi. În următorul articol voi aborda legătura dintre dependenţa şi codependenta şi modul în care, aceste persoane, se raportează la cei din jur.
Photo by Dineslav Roydev on Unsplash
