Nu am incredere ca pot sa fac asta! Nu voi reusi! Nu sunt capabil! Sunt varza!
Acestea sunt fraze intalnite deseori in cabinet. Tineri care se indoiesc de propriile capacitati, care nu indraznesc nici macar sa spere, care nu se pot desprinde din casa parinteasca.
Cum s-a ajuns aici? Ce putem face ca parinti?
Varsta adolescentei este un moment vulnerabil pentru tanarul in devenire, iar asta presupune o atentie speciala și din partea parintilor, rabdare și o capacitate speciala de a dialoga. Nu autoritatea este o solutie atunci cand adolescentul pare sa nu mai asculte, sa raspunda obraznic și sa iși caute, pur și simplu, independenta, prin gesturi nepotrivite. In aceste situatii cooperarea, intelegerea și empatia pot crea acea punte delicata, dar durabila, intre tanar și apropiatii sai.
Personalitatea la aceasta varsta este in plina formare iar stima de sine si imaginea de sine acum se cristalizeaza.
Acordarea increderii, stalp important in construirea stimei de sine a copilului
Este important sa-i aratam adolescentului ca avem incredere in hotararile lui, și mai ales, ca este pregatit pentru viata. Daca tanarul intelege ca parintii nu ii sunt rivali, ci buni aliati, atunci nu va mai fi tentat sa ii infrunte. Intelege, astfel, ca parintii ii pot fi confidenti și prieteni adevarati chiar și in perioada adolescentei, la fel ca in copilarie.
Și pentru ca vorbeam despre incredere, dar și despre incurajare, ele trebuie cultivate, in permanenta. Prin cuvinte, dar, mai ales, prin fapte. Iata cateva sugestii:
- Il putem ruga pe adolescent sa rezolve o problema, care, pana acum, era abordata doar de adulti.
- Vom evita sa ne laudam ca noi, cand eram de varsta lui, am trecut cu brio prin toate provocarile, fara sa greșim.
- Ne consultam cu el intr-o problema serioasa, iar solutia cu care va veni va fi demna de luat in calcul.
- Il putem lasa sa se culce la ora stabilita de el.
- Apropo, a greși este omenește, inclusiv greșelile copilului intra sub ”influenta” aceluiași dicton. Important e sa invete din esecuri analizand ce nu anume nu a functionat si ce ar putea sa faca astfel incat lucrurile sa iasa bine.
De ce toate acestea și multe alte metode de incurajare? Pentru ca un copil care nu este incurajat este un copil care se va maturiza ghidat de frustrare și de rautate.
Personalitatea unui tanar se construiește armonios prin dragostea și intelegerea parintilor. Un cuvant potrivit, spus intr-o situatie potrivita, cantarește mai mult decat ne putem imagina. Chiar și eșecul trebuie pus intr-o lumina buna, pentru ca el face parte din viata, iar drumurile pe care le deschide sunt, uneori, neașteptate, ba chiar esentiale. Increderea ii ajuta pe adolescenti sa ajunga pe picioarele lor, fara teama și fara ezitari.
Prietena buna a INCREDERII, este RESPECTUL
Ii putem arata respect adolescentului in multe feluri. Prima modalitate este aceea de a nu pune presiune mare asupra sa cu așteptarile noastre uneori exagerate. Daca ii cerem imposibilul, atunci nu ii livram copilului altceva decat frustrari. Va incerca sa se ridice la nivelul pretentiilor noastre cu orice chip. Daca va reusi, ei bine.. perfectionismul este o greutate dificil de dus mai tarziu in viata. Iar daca nu va reuși, se va simti umilit, pentru ca, in sinea lui, știe ca a dezamagit.
Jignirile, reprosurile, ar fi bine sa le uitati. Ele nu fac decat sa il indeparteze si relatia sa se destrame precum o tesatura ce devine din ce in ce mai rara si pana la urma se rupe. Atunci cand umilești copilul, și notiunea de respect dispare.
Uneori credem ca daca ii vom critica, daca le vom face observatie, ei isi vor imbunatati comportamentul. Astfel, deseori ajungem sa ne concentram pe greseli. Cautarea lor amanuntita in gesturile și faptele adolescentului ii va insufla acestuia nesiguranta in tot ceea ce face. Acodati-i respect prin eliminarea acestei obsesii de a vana greșeli.
Este de dorit sa avem deschiderea si rabdarea sa ii ascultam.
Pentru a va veni in ajutor, am realizat un articol in care am adunat cateva ganduri aduse de ei in cabinet – Mesajul unui adolescent catre parinti.
Intr-o perioada in care au parte de noi experiente de viata, in care se simt invadati de emotii puternice si angoasele ii acapareaza, datoria noatra ca parinti este sa le fim alaturi. Sa nu ii lasam sa traverseze singuri apele tulburi ale adolescentei!
