ADAPTEAZA-TI FELUL DE A FI LA PERSONALITATEA COPILULUI TAU. Episodul 2

ADAPTEAZA-TI FELUL DE A FI LA PERSONALITATEA COPILULUI TAU. Episodul 2

CUM SA COMBINI TIPURILE DE PARENTING CU PERSONALITATEA COPILULUI PENTRU A AVEA REZULTATE

Parintele si copilul, protagonistii  unei relatii frumoase menite sa functioneze cat mai bine. Insa, pentru aceasta reusita, fiecare trebuie sa isi aduce propria contributie. In Episodul 1 am descris atat trei stiluri de parenting cat si trei tipuri de personalitate in care copilul dumneavoastra se poate incadra. Dupa cum veti vedea, in continuare, nu toate stilurile sunt compatibile unele cu altele.

Parinte Autoritar / Copil Rebel

Daca dumneavoastra, ca parinti, adoptati un stil Autoritar, iar copilul este Rebel, atunci, lupta pentru putere va fi continua si frustranta. Fiecare va incerca sa il domine pe celalalt. Cel mic va fi neascultator, va face scene, va dramatiza situatia, va va ademeni in dispute. Scopul lui, inconstient bine inteles, e de a va submina puterea si autoritatea si de a se afla, fireste, doar el in centrul atentiei.

Ce e de facut?! In acest caz ar fi de dorit sa va pastrati calmul, sa fiti rabdatori si consecventi. Dati-i atentie copilului, ascultati-l pentru a-l face sa se simta important. Evitati confruntarile furioase, impunerea termenelor limita, sau ridicarea tonului. Pe cat posibil, indreptati-va catre un stil egalitar, si tineti cont si de parerea lui, chiar daca asta presupune sa faceti si compromisuri. Este necesar ca respectul reciproc si cooperarea sa le puneti la loc de cinste.

Parinte Autoritar / Copil Cooperant

Intalnirea dintre un parinte Autoritar si un copil Cooperant poate sa genereze conflicte. Cel mic, de obicei, se bucura sa se implice in luarea deciziilor, insa vorbim despre o  situatie care il deranjeaza pe adultul obisnuit sa controleze situatia. Este de dorit sa va indreptati catre un stil Egalitar, sa ii lasati dreptul de a alege intre doua sau mai multe alternative. Acesti copii apreciaza implicarea parintilor in viata lor, fie ca e vorba de activitati comune sau de consultare atunci cand au nevoie sa vorbeasca. Incurajarea, lauda, recunoasterea succeselor reprezinta baza pe care copilul dumneavoastra se va dezvolta armonios.

Parinte Autoritar / Copil Pasiv

Ce stiluri sunt compatibile? Este simplu! Parintele Autoritar se potriveste de minune cu un copil Pasiv. Cel mic are nevoie sa i se spuna ce sa faca, in timp ce adultului ii place sa dea instructiuni. Indicatiile precise pe care le primeste il ajuta sa se ghideze mai usor in viata, in schimb toleranta absoluta l-ar putea bulversa.

Parinte Egalitar / Copil Cooperant

Un alt caz fericit este si intalnirea dintre parintele Egalitar si copilul Cooperant. Ei vor avea, de cele mai multe ori, o relatie pasnica, bazata pe principii democratice. Se pune accent pe lucrul in echipa, iar copilul se va simti increzator si motivat.

Parinte Egalitar / Copil Cooperant

Nu la fel de pasnica va fi relatia dintre un parinte Egalitar si un copil Rebel.  Este foarte posibil sa apara si dificultatil de comunicare. Cei mici nu vor sa renunte la putere, ci o vor doar pentru ei. Pe buna dreptate, in acest caz, parintele se va simti frustrat si isi va pierde rabdarea.

Daca sunteti in aceasta situatie este bine, pe cat posibil, sa nu va enervati, chiar si in situatiile in care copilul va scoate din minti. Ii puteti explica punctul dumneavostra de vedere pe un ton cat mai calm posibil. Ii dati voie, in acest fel, celui mic, sa nu fie neaparat de acord cu parerea dumneavoastra. Il invatati ca doi oameni pot vedea acelasi lucruru in mod diferit. Astfel, respectul reciproc este pus in valoare, iar personalitatea copilului  nu ii va fi stirbita. O alta sugestie este aceea de a-l implica in activitatile familiei, cum ar fi organizarea unei petreceri, dar si in stabilirea regulilor.

Parinte Egalitar / Copil Pasiv

Parintele Egalitar poate fi frustrat  in cazul in care  copilul sau este Pasiv si, din cauza timiditatii nu se implica in achivitatile de echipa. Solutia sunt incurajarile, aprecierile, dar si laudarea reusitelor oricat de mici. Instructiunile precise ii ajuta pe acesti copii sa indeplineasca admirabil diferite sarcini, proiecte, sa sa atinga obiectivele pe care si le-au propus.

Parinte Permisiv / Copil Rebel

Trecem acum la atmosfera unei relatii in care un parinte este Permisiv si copilul e Rebel. De obicei este una linistita. Cei doi se simpatizeaza reciproc si colaboreaza foarte bine. Daca sunteti in aceasta situatie, este de dorit ca atunci cand apar comportamente inacceptabile din partea copilului sa va impuneti cu fermitate. Alfel situatia va scapa de sub control.

Parinte Permisiv / Copil Cooperant

Mai exista si combinatia intre un parinte Permisiv si un copil Cooperant . Ea implica, de cele mai multe ori, o comunicare slaba. Primind prea multa putere, copilul care este obisnuit sa colaboreze, nicidecum sa conduca, s-ar putea simti, la un moment dat, coplesit, ba chiar derutat.

In aceasta situatie va puteti adapta la personalitatea celui mic. Incurajati-l sa ia decizii si sa participle la activitati comune.

Parinte Permisiv / Copil Pasiv

Si mai exista o situatie, cea in care se intalnesc un parinte Permisiv si un copil Pasiv. Atentie, relatia dintre cei doi nu va fi una profunda sau fara probleme. Copilul, lipsit de indrumare si de sustinere nu se va implica in proiecte. Altfel spus, nu va avea capacitatea sa treaca peste diferitele provocari pe care viata le ofera cu generozitate. Daca sunteti in aceasta situatie este nevoie sa va implicati mai mult. In acest sens este de dorit sa dati instructiuni detaliate despre rezolvarea diferitelor probleme intampinate sau despre sarcinile ce trebuie realizate. Este de preferat sa-i incurajati preocuparile sau abilitatile pe care le are. II puteti oferi noi provocari ce-i vor creste increderea in fortele proprii.

In concluzie este bine de stiut ca un parinte autoritar va fi compatibil cu un copil pasiv, un parinte egalitar va face o echipa excelenta cu un copil cooperant, iar un parinte permisiv cu un copil rebel.

Asadar, daca intelegeti personalitatea celor mici si va cunoasteti bine modul in care actionati sau reactionati, este posibil sa gasiti o modalitate de abordare eficienta pentru fiecare tip de comportament in parte. Ca parinti, persoane adulte, constiente, avem posibilitatea de a ne adapta stilul la persoana cu care intram in relatie. A ramane neschimbat ca parinte, rigid in relatia cu fiul sau cu fiica, inseamna o abordare fortata care nu face bine nimanui. Ea aduce cu sine razboiul intre cele doua tabere sau deseori o stare de confuzie. Cand observati ca o anumita strategie nu da rezultate, este esential sa deveniti flexibili la felul de a fi al copilului si sa actionati in functie de acest lucru. Nu insistati pe un drum cu obstacole daca pot exista si alternative.

Si capacitatea de adaptare este o arta, pana la urma. Nici grea, dar nici usoara, totusi necesara. O transformare radicala, nu este insa nici ea de dorit. Sa pozam in personaje in care nu ne regasim nicidecum ar putea inrautati situatia.

Putem, in linii mari, sa ne pastram stilul in care ne regasim cel mai bine. Este de preferat insa ca in anumite situatii sa avem puterea de a ne tranforma. Putem sa imbracam, dupa caz hainele tolerantei, dar si pe cele ale fermitatii. Se impune, asadar, pentru binele copiilor nostri sa fim diplomati si flexibili.

Am spus de la bun inceput ca nu este usor, ca mai avem cu totii de lucrat la acest capitol, insa fiecare secunda investita se va justifica mai tarziu. Ea va fi rasplatita cu o relatie frumoasa, la care toti visam, aceea dintre parinte si copilul sau. Copilul va reusi sa isi implineasca visele, sa devina un adult echilibrat si increzator in propriile forte, iar noi sa ne mandrim ca la reusita lui am participat si noi cu un cuvant frumos, cu o hotarare buna luata la un moment potrivit, dar si cu multa iubirea dublata de intelegere.

Photo by Natalya Zaritskaya on Unsplash

ADAPTEAZA-TI FELUL DE A FI LA PERSONALITATEA COPILULUI TAU. Episodul 1

ADAPTEAZA-TI FELUL DE A FI LA PERSONALITATEA COPILULUI TAU. Episodul 1

CE FEL DE COPIL AI SI CE TIP DE PARINTE ESTI?

Iubirea unui parinte fata de copilul lui este nelimitata. O iubire fara orgolii, sau interpretari, o iubire care incepe intr-un punct, dar care nu se mai termina niciodata. Traiesc asta in fiecare zi. E un sentiment frumos care ma implineste ca om si-mi asigura o fericire nesperat de mare.

Si totusi, in ciuda acestei conexiuni unice, in dialogul parinte-copil pot aparea si probleme. Unele dintre ele sunt legate de lipsa de compatibilitate dintre stilul adultului si personalitatea copilului, sau copiilor, acolo unde este cazul. Diferentele se vad, se simt, si de multe ori, daca nu sunt gestionate corect, degenereaza in crize.

Si eu sunt mama a doi adolescenti. Ca probabil multi dintre dumneavoastra, cei care aveti doi sau mai multi copii, si eu, la randul meu, sunt uimita, in fiecare zi, sa constat faptul ca baietii au doua personalitati total diferite. Desi dragostea dintre noi nu mai are sens sa fie descrisa in cuvinte, pot spune ca ma confrunt, uneori, cu problema de a-i înțelege, dar si de a ma face inteleasa. Lucru intalnit frecvent in relatia parinte-copil.

Unul dintre copiii mei este ascultator, ia in considerare deseori sfaturile mele si nu depaseste limitele pe care le pun. Celalalt insa, adesea nu respecta ceea ce ii spun si observ cu uimire reactii diferite la aceeasi atitudine a mea. De cele mai multe ori cand ii cer sa o ia la dreapta, el o ia la stanga. Parca face inadins pentru a ma infrunta. Care sunt consecintele? Usi trantite, ton ridicat, furie impartasita sau nu, lupte pentru putere, o atmosfera tensionata. Nu e ceva nou in relatia cu adolescentii. Probabil multi dintre noi am reactionat exact asa cand eram de varsta lor. Insa stiu sigur ca din conflicte nimeni nu are de castigat.

Care este solutia ?

M-am intrebat la un moment dat ce pot face? Care este cheia pentru a forma toti o echipa? Cum as putea sa ma inteleg mai bine cu fiecare dintre ei? Care sunt butoanele pe care sa apas pentru ca relatia nostra sa fie una constructiva? Am cautat mult timp raspunsul la aceste intrebari. El a venit abia atunci cand m-am inteles mai bine pe mine insami. Cand am reusit sa imi asortez stilul la personalitatea copiilor mei, iar asta, in nuante diferite.

De cele mai multe ori, in functie de stilul pe care il adoptam si copiii, la randul lor, își formează propria optiune de a ne privi, de a ne judeca sau de a dialoga cu noi. Desi poate parea banal, tocmai de aceasta optiune depinde si relatia pe care o vom avea cu ei, mai tarziu. Daca ne percep ca parinti cicalitori si duri sau ca pe acei parinti buni si toleranti, exact in functie de acest profil vor reactiona si ei. Unii copii nu suporta stilul autoritar al parintelui, iar daca cel din urma va persista in a ramane cantonat in aceasta maniera, atunci inevitabil vor aparea dispute.

Dr. Phil McGraw fac o clasificare foarte interesanta atat a parintilor cat si a copiilor:

CUM ESTE COPILUL TAU? CE PERSONALITATE ARE ?

  1. Copilul rebel este cel caruia ii place ca lucrurile sa iasa cum vrea el. Este independent si apreciaza faptul ca este diferit de ceilalti copii. Plin de energie, deseori refuza sa coopereze cu cei din jur. Da ordine si-i place, evident, sa conduca. Isi spune punctul de vedere raspicat si din aceasta cauza intra deseori in dispute. Simtul competivitatii este foarte bine dezvoltat si isi da silinta sa castige de fiecare data. Isi doreste mereu locul intai, in toate.
  2. Copilul cooperant este dornic sa colaboreze si sa ii ajute pe cei din jur. Ii place mai mult sa faca parte dintr-un grup decat sa il conduca. Apreciaza munca in echipa si isi da toata silinta pentru cei care-i sunt alaturi. Inainte sa ia decizii se consulta cu cei din jur. In general este ascultator si simte o satisfactie mare atunci cand imparte cu ceilalti ceea ce are.
  3. Copilul pasiv este cel care are nevoie de instruire inainte de a trece la fapte. In general, nu are initiativa, insa respecta regulile si sfaturile. As putea spune ca fara reguli se simte pierdut. Raspunde bine la incurajari si se simte motivat cand i se dau indicatii. Ia criticile in serios si copiaza calitatile persoanei pe care o recunoaste ca fiind cea cu autoritate asupra lui.

TU CE FEL DE PARINTE ESTI? ÎN CE STIL TE INCADREZI?

  1. Un parinte cu un Stil Autoritar este cel care va impune reguli stricte spre a fi respectate. Parintele ii spune copilului ce sa faca si ce sa nu faca. El fixeaza obiective de atins, isi prezinta asteptarile si controleaza ca acestea sa fie realizate. Nu exista loc de interpretari sau de negocieri atunci cand hotaraste ceva. In unele situatii in care Stilul Autoritar poate da senzatie de inchistare, de sufocare, si poate aprinde dorinta celor vizati de evadare!
  2. Un părinte cu un Stil Egalitar stie sa-si lase copilul sa se implice in deciziile familiei. Are incredere in hotararile lui si ii respecta intelepciunea. Nu-i este teamă să-i dea incredere copilului de a rezolva si probleme dificile, pe care de multe ori, doar adultii le soluționează. Copilului i se respecta dreptul de a alege. Regulile sunt simple si fiecare isi asuma consecintele nerespectarii lor. Flexibilitatea isi face loc, iar parintele este atent la nevoile copilului sau. În casa în care părinții sunt egalitari domnește spiritul de echipă. Toți pentru unul și unul pentru toți vor fi!
  3. Un parinte cu Stil Permisiv este cel care, de obicei, aplica o abordare blanda. De cele mai multe ori copilul e lasat sa faca ce vrea. Ii tolereaza deciziile, bune sau rele si incearca sa se impuna doar daca este neaparata nevoie, in situatii speciale sau critice. Parintii sunt empatici si ofera incurajare si compasiune. Libertatea de expresie este la ea acasa atunci cand parintii sunt permisivi. Copilul isi cantareste deciziile si este liber sa le aplice dupa bunul plac. Este si o ocazie interesanta ca adolescentul sa devina responsabil, dar si foarte creativ.

As dori sa precizez ca nu este neaparat nevoie sa intrati suta la suta intr-unul dintre tiparele mentionate mai sus. In general oamenii se pot identifica in mare parte cu unul dintre ele, dar, atentie, nu la modul absolut.

Concluzia:

De obicei, intr-o familie este la fel ca in antreprenoriat. Managerul este cel care decide in ce stil isi va conduce afacerea sau in ce mod se va purta cu angajatii. Daca va aborda un stil autoritar, sau dimpotrivă permisiv cu subalternii, asta depinde numai de el. Intr-o familie, situatia este identica. Parintele va hotara cum se va purta cu copiii lui sau ce stil va aborda in dialogul cu ei. Permisiv, egalitar sau autoritar, variantele ii apartin. Specialistii sunt de parere ca ideal ar fi sa le poata combina si adapta situatiilor cu care se confrunta. Cel mai important este să fie compatibil cu personalitatea copilului, a celui caruia i se adreseaza.

In Episodul 2 vom vedea, punctual, cum ne putem adapta, ca parinti, propriul stil la personalitatea copilului, astfel incat sa putem avea  o relatie de succes.

Photo by Charlie Hang on Unsplash

6 sfaturi pentru o relatie mai buna. Mesajul unui adolescent catre parinti

6 sfaturi pentru o relatie mai buna. Mesajul unui adolescent catre parinti

Buna,

Eu sunt Sebi si sunt… ADOLESCENT. Frumoasa perioada…

M-am gandit sa vorbesc. In numele adolescentilor am un mesaj pentru toti parintii. Vreau sa stiti ce vrem, sau de ce avem nevoie.

In primul rand, Mama, Tata, intimitatea noastra e foarte importanta!

Da, stiu, veți spune ca nu e tocmai ok sa traversăm perioada aceasta delicata singuri. Corect. Nici noi nu vrem, dar fiti mai delicati.

Nu ne stoarceti de secrete. Promitem ca o sa va povestim totul, cand simtim ca suntem pregatiti. Cum se spune… “toate la timpul lor”.

Nu ne sufocați cu sfaturi!

Nu de plictisiti cu exemple, nu va irosiți cuvintele cu intamplari din tineretea voastra cand se terminau toate cu bine si nu existau greseli. Nu ne mai tratati ca pe niste copii de 5 ani. Si mai ales evitati comparatiile !

Acum visam cel mai mult, acum ne facem planurile cele mai mari, acum credem ca viata este o rampa de lansat intamplari fericite. Ghidati-ne cu diplomatie. Nu ne taiati aripile, acum suntem mai curajosi ca niciodata, vrem sa credem ca vom reusi. In final, asa va fi!

Nu uitati, suntem irascibili. Corpul nostru trece prin schimbari.

Ne dezvoltam repede, hormonii ne joaca feste, vocea ni se modifica, fata ni se umple de cosuri. Suntem agitati, nervosi, nu ne gasim locul, toata lumea e cu Susul în Jos. Nu-i suficient ce ni se intampla ca sa va cerem o pauza de… intelegere?

Vrem sa ne acordati timp pentru aceste schimbari. Acum avem nevoie de sprijin si intelegere.. nu de si mai mult stres.

Aveti incredere in noi !

Dragilor, nu ne mai cocolositi. Nu ne mai intrebati din 5 in 5 minute: ce avem, de ce nu vorbim, de ce ne rastim!?! Sunt si momente in care vrem sa ne deschidem, sa cerem o parere. Sper ca atunci sa fiti disponibili!

Nu ne judecati prea tare daca avem toane, daca suntem impulsivi, daca suntem nesiguri, daca dam cu stangul in dreptul. Apropo, e cineva perfect?

Nu vrem sa va suparam, dar daca nu spunem prea multe, sau parem tristi, o sa trecem peste in cele din urma.

Acceptam pareri, dar lasati-ne pe noi sa decidem! Spuneti-ne ce este bine si rau si vom alege calea buna.

Nu e cazul sa ne judecati, fiti prietenii nostri!

Nu va mirati ca ne culcam la ore tarzii. Nu va scandalizati ca ne imbracam mai ciudat, ca mancam fast-food, sau ca trecem de la agonie la extaz, suntem in cautarea unei noi identitati, sunt convins ca asa a fost si pentru voi.

Nu fiti dezamagiti de noi, nu ne umiliti cand nu facem toate lucrurile de toate de nota 10.

Vrem sa invatam din greseli. Din propriile greseli. O lista din manual cu ce e bine si ce nu, este relativ buna, dar nu si suficienta!

Nu reactionam prea bine cand ne certati! Vrem sa ne iubiti!

Imbratisarile au un efect magic. Totusi, nu exagarati cu ele! Sunt si momente cand vrem sa fim lasati in pace!

Ne plac mult cuvintele care alinta, care incurajeaza si vindeca. Un “sunt alaturi de tine” poate muta și munții din loc, chiar si in cazul nostru.

Aratati-ne increderea voastra.  Cand auzim “nu-i nimic, o vom lua de la capat, vom reusi”, sau “sunt mandru de tine” sa stiti ca prindem aripi. Si nu exageram!

Tonul va face întotdeauna diferența. O vorba calda ne ajuta.

In concluzie tot ce ne dorim acum este sa experimentam, cum spuneam, suntem curiosi. Invatam gresind. Regula noastra e sa fiti alaturi de noi, dar nu exagerati. Ghidati-ne, dar nu ne fortati sa luam decizii. Va vrem alaturi, sa fim prieteni.

De asta avem nevoie! E tot ce am descoperit pana acum.

In final, draga Mama, draga Tata, va iubim nespus de mult!

Sebi

Photo by Austin Neill on Unsplash

Am un copil adolescent. Cum sa il ajut sa aiba mai multa incredere ?

Am un copil adolescent. Cum sa il ajut sa aiba mai multa incredere ?

Nu am incredere ca pot sa fac asta! Nu voi reusi! Nu sunt capabil! Sunt varza!

Acestea sunt fraze intalnite deseori in cabinet. Tineri care se indoiesc de propriile capacitati, care nu indraznesc nici macar sa spere, care nu se pot desprinde din casa parinteasca.

Cum s-a ajuns aici? Ce putem face ca parinti?

Varsta adolescentei este un moment vulnerabil pentru tanarul in devenire, iar asta presupune o atentie speciala și din partea parintilor, rabdare și o capacitate speciala de a dialoga. Nu autoritatea este o solutie atunci cand adolescentul pare sa nu mai asculte, sa raspunda obraznic și sa iși caute, pur și simplu, independenta, prin gesturi nepotrivite. In aceste situatii cooperarea, intelegerea și empatia pot crea acea punte delicata, dar durabila, intre tanar și apropiatii sai.

Personalitatea la aceasta varsta este in plina formare iar stima de sine si imaginea de sine acum se cristalizeaza.

Acordarea increderii, stalp important in construirea stimei de sine a copilului

Este important sa-i aratam adolescentului ca avem incredere in hotararile lui, și mai ales, ca este pregatit pentru viata. Daca tanarul intelege ca parintii nu ii sunt rivali, ci buni aliati, atunci nu va mai fi tentat sa ii infrunte. Intelege, astfel, ca parintii ii pot fi confidenti și prieteni adevarati chiar și in perioada adolescentei, la fel ca in copilarie.

Și pentru ca vorbeam despre incredere, dar și despre incurajare, ele trebuie cultivate, in permanenta. Prin cuvinte, dar, mai ales, prin fapte. Iata cateva sugestii:

  1. Il putem ruga pe adolescent sa rezolve o problema, care, pana acum, era abordata doar de adulti.
  2. Vom evita sa ne laudam ca noi, cand eram de varsta lui, am trecut cu brio prin toate provocarile, fara sa greșim.
  3. Ne consultam cu el intr-o problema serioasa, iar solutia cu care va veni va fi demna de luat in calcul.
  4. Il putem lasa sa se culce la ora stabilita de el.
  5. Apropo, a greși este omenește, inclusiv greșelile copilului intra sub ”influenta” aceluiași dicton. Important e sa invete din esecuri analizand ce nu anume nu a functionat si ce ar putea sa faca astfel incat lucrurile sa iasa bine.

De ce toate acestea și multe alte metode de incurajare? Pentru ca un copil care nu este incurajat este un copil care se va maturiza ghidat de frustrare și de rautate.

Personalitatea unui tanar se construiește armonios prin dragostea și intelegerea parintilor. Un cuvant potrivit, spus intr-o situatie potrivita, cantarește mai mult decat ne putem imagina. Chiar și eșecul trebuie pus intr-o lumina buna, pentru ca el face parte din viata, iar drumurile pe care le deschide sunt, uneori, neașteptate, ba chiar esentiale. Increderea ii ajuta pe adolescenti sa ajunga pe picioarele lor, fara teama și fara ezitari.

Prietena buna a INCREDERII, este RESPECTUL

Ii putem arata respect adolescentului in multe feluri. Prima modalitate este aceea de a nu pune presiune mare asupra sa cu așteptarile noastre uneori exagerate. Daca ii cerem imposibilul, atunci nu ii livram copilului altceva decat frustrari. Va incerca sa se ridice la nivelul pretentiilor noastre cu orice chip. Daca va reusi, ei bine.. perfectionismul este o greutate dificil de dus mai tarziu in viata. Iar daca nu va reuși, se va simti umilit, pentru ca, in sinea lui, știe ca a dezamagit.

Jignirile, reprosurile, ar fi bine sa le uitati. Ele nu fac decat sa il indeparteze si relatia sa se destrame precum o tesatura ce devine din ce in ce mai rara si pana la urma se rupe. Atunci cand umilești copilul, și notiunea de respect dispare.

Uneori credem ca daca ii vom critica, daca le vom face observatie, ei isi vor imbunatati comportamentul. Astfel, deseori ajungem sa ne concentram pe greseli. Cautarea lor amanuntita in gesturile și faptele adolescentului ii va insufla acestuia nesiguranta in tot ceea ce face. Acodati-i respect prin eliminarea acestei obsesii de a vana greșeli.

Este de dorit sa avem deschiderea si rabdarea sa ii ascultam.

Pentru a va veni in ajutor, am realizat un articol in care am adunat cateva ganduri aduse de ei in cabinet – Mesajul unui adolescent catre parinti.

Intr-o perioada in care au parte de noi experiente de viata, in care se simt invadati de emotii puternice si angoasele ii acapareaza, datoria noatra ca parinti este sa le fim alaturi. Sa nu ii lasam sa traverseze singuri apele tulburi ale adolescentei!