Legătura dintre cancer şi psihic

Studiile arată că extinderea cancerului nu necesită doar prezenţa în organism a unor celule anormale, care de alfel se găsesc în oricare alt organism uman. Deseori e implicată slăbirea mecanismului natural de apărare al corpului. În unele cazuri, acesta scădere a imunităţii are cauze de natură psihică.

Cauzele posibile ce pot contribui la apariţia bolii

Legătura dintre cancer şi psihic este deseori pusă în evidenţă, şi asta nu doar în boală oncologică. Sunt foarte frecvente cazurile în care o angoasă profundă, o speranţă neamplinita sau o dezamăgire preced răspândirea şi progresul cancerului. Factorii nevrotici s-au dovedit cei mai puternici între toate cauzele care favorizează evoluţia cancerului. Dintre aceştia, suferinţele psihice sunt cel mai des întâlnite, pe locul doi aflându-se munca istovitoare şi privaţiunile.

Pierderea unei relaţii emoţionale importante înainte de apariţia bolii, fie că este vorba despre un deces, un divorţ, descoperirea unor relaţii extraconjugale, plecarea de acasă a unui copil, pedeapsa cu închisoarea a unui apropiat, pensionarea sau concedierea sunt traumele cel mai des întâlnite cu 6-18 luni înaintea debutului bolii sau a apariţiei recidivelor.

A.H.Schmale si H.Iker au observat că la pacienţii lor de sex feminin a aparaut o renunţare. Un sentiment de frustrare deznădăjduită legat de un conflict căruia aceştia nu-i găseau rezolvarea. Un alt model de viaţă al bolnavelor de cancer era legat de investirea emoţională totală în familie, dusă uneori până la sacrificiu. Vorbim aici despre rolurile asumate: a fi şoferiţă, bonă, bucătăreasă, consilier al copillor şi al soţului.

Pacienţii de sex masculin se confruntaseră deseori cu conflicte legate de latura profesională.

Multi dintre aceşti bolnavi isi doreau sa sa moară, ne reusind să facă faţă situaţiei in care se aflau.

Proscesul psihologic ce e parcurs înaintea apariţiei maladiei

Sotii Simonton au realizat parcusul unui proces psihologic care precede debutul bolii :

 

1. Anumite experienţe din copilărie nasc decizia de a fi un anumit tip de om. De exemplu, în unele cazuri copii îşi văd părinţii certându-se violent. În consecinţă ei pot decide că nu este bine să-ţi exprimi sentimentele duşmănoase. Ca atare iau hotărârea, în sinea lor, să fie întotdeauna buni, plăcuţi, veseli, indiferent de sentimentele lor reale pe care le trăiesc în interior. Convingerea că singurul mod de a fi iubit sau aprobat în familie este să devii un anumit tip de persoană care iartă poate dura o viaţă întreagă. Deciziile luate în copilărie limitează capacitatea unei persoane de a face faţă stresului. La vârsta  adultă, aceste hotărâri nu mai sunt de mult conştiente. Comportamentul devine în timp automat.
2. Individul este afectat de un şir de evenimente stresante, deseori traumatice, care zguduie psihicul.
3. Factorii de stres generează o problemă pe care omul nu ştie cum să o rezolve. Acesata se datorează şi faptului că deseori persoana nu este capabilă să aibă relaţii apropiate.
4. Persoana nu găseste nici o modalitate de a schimba regulile, nu are soluţii privitoare la modul în care trebuie să acţioneze. Ca urmare se simte legat de mâini şi de picioare şi incapabil să rezolve problema.
5. Individul se distantează de problema devenind static, imobil, rigid. Oadată ce nu mai există nici o speranţă, persoana “fuge pe loc”. La suprafaţă poate părea că reuseste să faca faţa problemelor. In interior însă, i se pare că viaţa nu mai are sens, preocupat fiind doar de salvarea aparenţelor. O boală gravă sau moartea reprezintă o soluţie, o iesire sau o amânare a problemei.

Ce soluţii avem?

Când nevoile organismului de relaxare, exerciţiu fizic, exprimare emoţională, chair sens al vieţii sunt ignorate, un semnal de alarmă legat de această lipsă de atenţie este tras şi apare îmbolnăvirea. Este recomandat ca orice persoană să ia cât mai în serios reacţiile emoţionale generate de diferite situaţii de viaţă. Importantă este semnificaţia pe care individul o acordă evenimentului respectiv.

Uneori se întâmplă că boala să se abată peste persoane aparent impinite profesional şi familial. Pentru că aceştia nu au învăţat să se bucure de perioadele paşnice ale existenţei, resimţirea absenţei agitaţiei şi a luptei este percepută ca o pierde. Acest context poate genera boala. În situaţia descrisă, este nevoie să se lucreze asupra acceptării de sine. Ar fi util ca persoană să înveţe să se bucure de rasptala muncii sale şi să renunţe la nevoia constantă de a-şi dovedi valoarea.

Legătura dintre cancer şi psihic este una bidirecţionala. Daca în acest articol am subliniat modul în care psihicul influenţeaza boala, în articolul „Cancerul şi suferinta psihologica” scot în evidenţa modul în care maladia are efect asupra psihicului.

Într-o primă fază în psihoterapie lucrăm pentru a realiza o mai bună gestionare la nivel psihologic a bolii fizice. Pasul doi îl reprezintă descoperirea cauzelor, deseori traumatice, care au dus la declanşarea cancerului. Rezultatele sunt în primul caz îmbunătăţirea calităţii vieţii, iar în cel de al doilea, prevenirea pe cât posibil a recidivei bolii.