CE FEL DE COPIL AI SI CE TIP DE PARINTE ESTI?
Iubirea unui parinte fata de copilul lui este nelimitata. O iubire fara orgolii, sau interpretari, o iubire care incepe intr-un punct, dar care nu se mai termina niciodata. Traiesc asta in fiecare zi. E un sentiment frumos care ma implineste ca om si-mi asigura o fericire nesperat de mare.
Si totusi, in ciuda acestei conexiuni unice, in dialogul parinte-copil pot aparea si probleme. Unele dintre ele sunt legate de lipsa de compatibilitate dintre stilul adultului si personalitatea copilului, sau copiilor, acolo unde este cazul. Diferentele se vad, se simt, si de multe ori, daca nu sunt gestionate corect, degenereaza in crize.
Si eu sunt mama a doi adolescenti. Ca probabil multi dintre dumneavoastra, cei care aveti doi sau mai multi copii, si eu, la randul meu, sunt uimita, in fiecare zi, sa constat faptul ca baietii au doua personalitati total diferite. Desi dragostea dintre noi nu mai are sens sa fie descrisa in cuvinte, pot spune ca ma confrunt, uneori, cu problema de a-i înțelege, dar si de a ma face inteleasa. Lucru intalnit frecvent in relatia parinte-copil.
Unul dintre copiii mei este ascultator, ia in considerare deseori sfaturile mele si nu depaseste limitele pe care le pun. Celalalt insa, adesea nu respecta ceea ce ii spun si observ cu uimire reactii diferite la aceeasi atitudine a mea. De cele mai multe ori cand ii cer sa o ia la dreapta, el o ia la stanga. Parca face inadins pentru a ma infrunta. Care sunt consecintele? Usi trantite, ton ridicat, furie impartasita sau nu, lupte pentru putere, o atmosfera tensionata. Nu e ceva nou in relatia cu adolescentii. Probabil multi dintre noi am reactionat exact asa cand eram de varsta lor. Insa stiu sigur ca din conflicte nimeni nu are de castigat.
Care este solutia ?
M-am intrebat la un moment dat ce pot face? Care este cheia pentru a forma toti o echipa? Cum as putea sa ma inteleg mai bine cu fiecare dintre ei? Care sunt butoanele pe care sa apas pentru ca relatia nostra sa fie una constructiva? Am cautat mult timp raspunsul la aceste intrebari. El a venit abia atunci cand m-am inteles mai bine pe mine insami. Cand am reusit sa imi asortez stilul la personalitatea copiilor mei, iar asta, in nuante diferite.
De cele mai multe ori, in functie de stilul pe care il adoptam si copiii, la randul lor, își formează propria optiune de a ne privi, de a ne judeca sau de a dialoga cu noi. Desi poate parea banal, tocmai de aceasta optiune depinde si relatia pe care o vom avea cu ei, mai tarziu. Daca ne percep ca parinti cicalitori si duri sau ca pe acei parinti buni si toleranti, exact in functie de acest profil vor reactiona si ei. Unii copii nu suporta stilul autoritar al parintelui, iar daca cel din urma va persista in a ramane cantonat in aceasta maniera, atunci inevitabil vor aparea dispute.
Dr. Phil McGraw fac o clasificare foarte interesanta atat a parintilor cat si a copiilor:
CUM ESTE COPILUL TAU? CE PERSONALITATE ARE ?
- Copilul rebel este cel caruia ii place ca lucrurile sa iasa cum vrea el. Este independent si apreciaza faptul ca este diferit de ceilalti copii. Plin de energie, deseori refuza sa coopereze cu cei din jur. Da ordine si-i place, evident, sa conduca. Isi spune punctul de vedere raspicat si din aceasta cauza intra deseori in dispute. Simtul competivitatii este foarte bine dezvoltat si isi da silinta sa castige de fiecare data. Isi doreste mereu locul intai, in toate.
- Copilul cooperant este dornic sa colaboreze si sa ii ajute pe cei din jur. Ii place mai mult sa faca parte dintr-un grup decat sa il conduca. Apreciaza munca in echipa si isi da toata silinta pentru cei care-i sunt alaturi. Inainte sa ia decizii se consulta cu cei din jur. In general este ascultator si simte o satisfactie mare atunci cand imparte cu ceilalti ceea ce are.
- Copilul pasiv este cel care are nevoie de instruire inainte de a trece la fapte. In general, nu are initiativa, insa respecta regulile si sfaturile. As putea spune ca fara reguli se simte pierdut. Raspunde bine la incurajari si se simte motivat cand i se dau indicatii. Ia criticile in serios si copiaza calitatile persoanei pe care o recunoaste ca fiind cea cu autoritate asupra lui.
TU CE FEL DE PARINTE ESTI? ÎN CE STIL TE INCADREZI?
- Un parinte cu un Stil Autoritar este cel care va impune reguli stricte spre a fi respectate. Parintele ii spune copilului ce sa faca si ce sa nu faca. El fixeaza obiective de atins, isi prezinta asteptarile si controleaza ca acestea sa fie realizate. Nu exista loc de interpretari sau de negocieri atunci cand hotaraste ceva. In unele situatii in care Stilul Autoritar poate da senzatie de inchistare, de sufocare, si poate aprinde dorinta celor vizati de evadare!
- Un părinte cu un Stil Egalitar stie sa-si lase copilul sa se implice in deciziile familiei. Are incredere in hotararile lui si ii respecta intelepciunea. Nu-i este teamă să-i dea incredere copilului de a rezolva si probleme dificile, pe care de multe ori, doar adultii le soluționează. Copilului i se respecta dreptul de a alege. Regulile sunt simple si fiecare isi asuma consecintele nerespectarii lor. Flexibilitatea isi face loc, iar parintele este atent la nevoile copilului sau. În casa în care părinții sunt egalitari domnește spiritul de echipă. Toți pentru unul și unul pentru toți vor fi!
- Un parinte cu Stil Permisiv este cel care, de obicei, aplica o abordare blanda. De cele mai multe ori copilul e lasat sa faca ce vrea. Ii tolereaza deciziile, bune sau rele si incearca sa se impuna doar daca este neaparata nevoie, in situatii speciale sau critice. Parintii sunt empatici si ofera incurajare si compasiune. Libertatea de expresie este la ea acasa atunci cand parintii sunt permisivi. Copilul isi cantareste deciziile si este liber sa le aplice dupa bunul plac. Este si o ocazie interesanta ca adolescentul sa devina responsabil, dar si foarte creativ.
As dori sa precizez ca nu este neaparat nevoie sa intrati suta la suta intr-unul dintre tiparele mentionate mai sus. In general oamenii se pot identifica in mare parte cu unul dintre ele, dar, atentie, nu la modul absolut.
Concluzia:
De obicei, intr-o familie este la fel ca in antreprenoriat. Managerul este cel care decide in ce stil isi va conduce afacerea sau in ce mod se va purta cu angajatii. Daca va aborda un stil autoritar, sau dimpotrivă permisiv cu subalternii, asta depinde numai de el. Intr-o familie, situatia este identica. Parintele va hotara cum se va purta cu copiii lui sau ce stil va aborda in dialogul cu ei. Permisiv, egalitar sau autoritar, variantele ii apartin. Specialistii sunt de parere ca ideal ar fi sa le poata combina si adapta situatiilor cu care se confrunta. Cel mai important este să fie compatibil cu personalitatea copilului, a celui caruia i se adreseaza.
In Episodul 2 vom vedea, punctual, cum ne putem adapta, ca parinti, propriul stil la personalitatea copilului, astfel incat sa putem avea o relatie de succes.
Photo by Charlie Hang on Unsplash
