Testimoniale

Eleonora

Terapia pentru mine!
Un proces provocator, dureros, cu descoperiri incredibile si cu multe lacrimi. Cu fiecare noua sedinta m-am descoperit pe mine ca om, mult mai mult decat opiniile celor din jur.
Este minunat sa poti discuta fara sa fi judecat, apreciat sau nu, sa fi lasat sa vezi tu singur de la o sedinta la alta atat evolutia cat si regresia.
Multumesc Cristina pentru profesionalismul tau, acum simt ca imi creez un nou drum!

 

M.

 Azi, după aproape doi ani, simt că viața mea s-a aliniat, s-a ,,iluminat”. Sunt însărcinată, mi-am regăsit sensul, chiar și parțial, în profesia pe care mi-am ales-o, nu îmi mai este teamă să rămân singură sau să vorbesc cu mine, dorm mai bine, sunt mai odihnită. Mi-am schimbat rutina într-un fel greu de imaginat cu ceva ani în urmă (de exemplu, lenevesc fără să mă mai simt foarte vinovată, merg la film chiar și în timpul săptămânii, mesageria mea e mai liberă etc.) Îmi iert mai ușor greșelile, am identificat niște tipare inconștiente în care mă afund, pe care mi le explic acum și pe care sper să le depășesc, în timp.

Reușesc să ofer alternative optimiste, măcar verbal, în privința viitorului, ceea ce îl face pe soțul meu să declare că am găsit un psiholog bun. Deseori, de altfel, a fost cel care mi-a oferit o imagine a schimbărilor prin care treceam, dar pe care eu nu le percepeam, și mă amuza spunându-mi:,,Asta ți-a spus psihologul să spui/să faci!” Ceea ce nu era cazul, dar aveam confirmarea că, într-un fel, experiența din cabinet se vărsa în viață, fără să fiu nevoită să aplic rețete învățate pe de rost. […] Din fericire, străbătând acest drum, eu am avut parte și de un ghid priceput, căruia îi mulțumesc. (intreg articolul il puteti citi aici)

 

A.

Discutiile avute m-au ajutat sa nu imi mai fie frica: frica de a fi singura, frica de a lua decizii pentru viata mea,  frica de a schimba lucrurile desi modul in care evenimentele de zi cu zi curgeau nu imi aduceau nici multumire si nici fericire, frica de a vedea cum sunt eu si ce imi doresc de fapt. Am vorbit, am plans, am ras, am raspuns cu voce tare la intrebari pe care le simteam sensibile, dar pe care din frica le ignoram, si am reusit, pe cat posibil, sa ma impac cu mine si sa ma iert pentru deciziile proaste pe care le-am luat. Cristina, m-a ascultat si a stiut cand sa intervina in discutie astfel incat sa ma faca sa imi verbalizez temerile si sa imi gasesc singura raspunsurile care sa ma faca sa ma simt confortabila cu viata mea.

 

A.

Pentru mine terapia a reprezentat un dialog cu un om care iti ofera un spatiu ferit de judecata si care te ajuta sa te descoperi. Prin povestea ta.

Am invatat sa imi analizez povestea, sa descopar paternuri si modul in care le repet. Dar mai ales, ca trebuie sa traiesc toate emotiile si sa le scot din cutia pozitiv/negativ.